Coada – semn al civilizatiei

Inghesuiala la cozi in Romania nu este de azi sau de ieri, ci dintotdeauna. Mai mult, inghesuiala nu este caracteristica doar tarii noastre. Fenomenul este prezent si in SUA, Anglia, Franta si aproape in toate tarile lumii. Deosebirea este ca in tarile mai bogate acest spirit de buluceala este ceva mai rar.

Cred ca multi au vazut nebunia creata de ieftinirea temporara a rochiilor de mireasa in unele magazine celebre. Mii de fete si femei in toata plenitudinea maturitatii se calcau in picioare pentru a cumpara rochia mult visata, dorita si, uneori, pentru unele femei, inutila.

Cel putin mie, aceasta imbulzeala mi-a creat o stare de infinita compasiune. Ce este mai trist pentru o femeie decit trecerea anilor si negasirea unui partener convenabil? Cu cit o femeie este mai cultivata, mai desteapta, cu atit dificultatile de a gasi un companion acceptabil sint mai mari. Asta daca nu coboara stacheta pretentiilor, lucru extrem de dificil.

Revenind la Romania, fenomenul cozii a capatat amploare pe timpul celui pe nedrept impuscat. Amplificarea acestei maladii era cauzata din doua motive. Unul era acela ca toti aveau cam aceleasi rezerve banesti. Al doilea motiv era cel furnizat de penuria de alimente, de benzina si cam de tot ce omul are nevoie aproape zilnic.

Totusi, numai cu cele doua motivatii nu se poate explica presiunea psihica la care este supus individul prins in clestele cozii. Acum intervin si saracia lucie si speculatiile cinice bazate pe "reduceri".

Pina la un anumit punct putem intelege, cunoscind psihologia multimii, ca o coada poate da in clocot pentru cele mai stupide motive. Sa exemplific. Butoaie imense cu aghiazma asteapta credinciosii in curtile catedralelor. Cu un paharel de aghiazma poti produce un butoi de o tona, de doua tone, o cisterna, daca doresti acest lucru. Aghiazma n-are densitate de sfintenie, ci doar densitate de credinta. Totusi, multimi enorme vin cu bidoane foarte mari ca sa le umple cu aghiazma mare. Imbulzeala creata depaseste puterea de intelegere a multor oameni. Lumea se calca in picioare, se imbrinceste, se injura reciproc si se incarca cu o multime de pacate impardonabile.

Un cot plasat cu rautate in coasta unui semen, si el preocupat sa acceada la apa sfinta, face inutila toata aghiazma din bidonul burdihanos cu care iesi fericit din menghina multimii.

Cind un ins semisufocat intra la umplut sticla sa de 2 litri cu aghiazma, are grija sa fie plina ochi, Doamne fereste sa ramina putin spatiu gol! Iesind din vacarm, omul nostru radiaza de fericire, isi face cruce cu amplitudine larga si considera ca este mai aproape de Dumnezeu. Batrinul, copilul si neputinciosul, calcati in picioare de binecredinciosul victorios, n-au ramas in memoria sa.

Agresivitatea si nervozitatea indivizilor care formeaza coada sint, poate, la romani, mult mai accentuate. In China sint cozi uneori imense. Daca un individ, sfidind bunul simt, ignora multimea si intra in fata, nimeni nu reactioneaza. Nu se isca taraboi, toti sint enervant de calmi si obraznicul nu este taxat cu "nesimtitule, boule, dobitocule!" etc., asa cum se injura sanatos la noi. Ba, in cazul nostru, daca la coada este unul mai fortos, obraznicul se mai poate alege si cu un cap in gura. Efectul educativ este mai mare la chinezi decit la noi, cu toata reactia cozii noastre, extrem de virulenta.

Coada este un fenomen civilizat, totusi. Cind coada devine maciulie sau chiar claie peste gramada, atunci putem sa afirmam ca omul s-a intors in trecutul sau de acum mii de ani, mai inapoi de perioada primitiva.

O analiza profunda a cozilor, a comportamentului uman in situatii de competitie fara miza vizibila, ne dezvaluie adevarul ca instinctele salbatice au fost inhibate de educatie, de reguli acceptate timp de milenii.

Cu toata evolutia omului, pornirile ancestrale, puse sub capac timp de milenii, pot rabufni. Ceea ce nu stim noi este faptul ca nu putem anticipa dimensiunile derapajului. Mai mult, nu credem in ruptul capului in posibilitatea unui derapaj in masa. Or, tocmai am trecut prin oribile experiente istorice. Masacrarea evreilor si tiganilor era politica de stat. Acum, privind la conflictul intre civilizatii, uciderea unei multimi este proslavita si se promite raiul pentru autori, pentru asasini.

Fenomenul cozii-maciulie sau claie peste gramada este o rabufnire a pornirilor primitive si canibalice. Chiar sarac lipit pamintului, mort de foame, poti pastra civilizatia cozii.

Un detinut din Rusia zilelor noastre si-a omorit colegul de celula si a mincat din el. Nu putem accepta scuza ca "saracu’, era mort de foame".

Coada este un cistig enorm al mersului spre civilizatie (o vezi la banci, la trecerea frontierei, la urcarea in avion si cam peste tot), eliminind forta pumnului. Transformarea acesteia in "maciulie" sau "claie peste gramada" este dovada reactivarii instinctelor primitive, animalice.