Confuzii si limpeziri

Despre alegerile pentru Parlamentul European si referendumul din 25 noiembrie s-au scris intre timp megabites bune de comentarii si analize, incercindu-se tot felul de interpretari mai mult sau mai putin partizane ale celor doua evenimente. Nu a fost, desigur, nici o surpriza faptul ca inamicii lui Basescu au pedalat in special pe "esecul" referendumului, minimalizindu-i rezultatul (totusi, 80% dintre cei care si-au facut datoria civica si s-au "deranjat" pentru referendum au votat pentru alegeri uninominale majoritare in doua tururi), ecuatie din care, evident, se obtine o maximalizare a pomenitului prim "esec" al lui Basescu, uitindu-se voit ca, de facto, este un esec pentru societatea romaneasca, de vreme ce din toate sondajele reiesea ca cetatenii tarii isi doresc intr-o majoritate covirsitoare votul uninominal, in mare, exact in proportia in care s-a votat si la referendum pentru uninominal.

Dar aici incepe nebunia: care, ce fel de uninominal era vizat de cei care si-l doreau in sondaje? Daca ne luam dupa referendum (care a fost, practic, un mega-sondaj!), alegatorii prefera sistemul de vot propus de presedintele tarii si sustinut (macar declarativ) de PD, de PLD si de PSD. Daca nesocotim rezultatele referendumului – vezi Doamne ca nu s-au dus decit 26% din electorat sa voteze, adica sint pentru vot uninominal majoritar in doua tururi "doar" 80% din 26%!, lumea vrea uninominalul, dar nu prea stie ce fel de uninominal. Si aici, trebuie sa recunoastem, liberalii au facut o mutare smechera de tot, atunci cind Guvernul si-a asumat – imediat ce Basescu a fixat referendumul – raspunderea pentru legea care propune varianta ultracomplicata de alegeri uninominale partiale, adica cel mult o jumatate de reformare a sistemului de vot, de vreme ce sfinta lista de partid ramine sa ne mai fericeasca si-n continuare cu parlamentari fara fata de parlament, cu parlamentabili, adica.

Smecheria a avut apoi o miza dubla: s-a reusit o inducere de mare confuzie in rindul alegatorilor, iar prin aceasta confuzionare s-a obtinut o demobilizare a electoratului doritor de alegeri uninominale, demobilizare care este in legatura directa si cu prezenta slaba la urne. Care prezenta slaba la urne le-a adus liberalilor un scor aproape nesperat, de vreme ce premierul Tariceanu a declarat in seara alegerilor ca, citez din memorie, "romanii au dat PNL un vot de incredere"! Asta da incredere, sa fii partidul de guvernamint si sa te plasezi cu cele 13% din sufragii – nici jumatate din cit a obtinut fostul tau partener de alianta! – abia pe locul trei! Mare victorie! O victorie atit cu, cit si fara ghilimele. Aia fara ghilimele consta in faptul ca "liberalii" au obtinut, totusi, 13%, de unde si satisfactia penelistilor.

Cit priveste simultaneitatea referendumului cu primele euroalegeri, mie nu mi s-a parut din cale afara ceva ce trebuia mai degraba evitat. Daca Traian Basescu chiar a crezut sau macar a sperat ca referendumul va aduce mai multi alegatori la urne, ca cele doua scrutine eventual se vor potenta reciproc, iata ca "poporul" n-a priceput miza, iar pentru asta unii au lucrat activ (opozantii uninominalului prezidential), altii au ramas pasivi – pedistii, de exemplu. Care pedisti se si vedeau cu 35% din voturi in sac fara mare deranj si munca de campanie electorala, de mobilizare a electoratului. Le va fi parind rau, acum – si va fi, sper, o lectie si pentru ei, si pentru altii: dincolo de nucleul tau dur de electorat, nici un procent din sondaje nu se obtine fara sa muncesti pentru el!

Altfel, euroalegerile au reprezentat si ele un soi de megasondaj care a reusit, totusi, sa mai clarifice lucrurile si chiar sa prefigureze o simplificare a scenei politice. Pe de-o parte, din procentele obtinute de partidele care s-au calificat pentru Parlamentul European putem deduce, in mare, care le este procentul de electorat dur, adica teoretic sigur. Teoretic sigur in masura in care nici unul dintre partide nu va iesi pina la anul in mod spectaculos in evidenta fata de competitoare si in fata alegatorilor – nici in sens negativ, nici in sens pozitiv. Pe de alta parte, iata, PNG-ul lui Becali a facut o fapta istorica: a scos din cursa PRM-ul lui Vadim fara sa-i ia locul. Buna ironie a istoriei postdecembriste, nu-i asa?

Fie si numai datorita acestui fapt, nu pot sa inteleg cum a putut sa afirme Corina Dragotescu in Cotidianul de joi ca "din perspectiva recentului vot, nu s-a schimbat mare lucru pe scena politica". Pai, daca nici raminerea sub prag si-n afara Europei atit a PRM-ului vadimist, cit si a PNG-ului becalian nu-i mare lucru, zau daca-mi pot imagina ce-nseamna "mare lucru" pentru editorialista de la Cotidianul. Care editorialista deraiaza urit inspre corul celor care vad pe pereti caii verzi ai dictaturii pe care tot i-au desenat liberalii ori de cite ori a fost vorba de "combaterea" fenomenului Traian Basescu, de vreme ce afirma in acelasi articol ca "intr-un fel specific, PD vrea sa-si arate muschii catre toate formatiunile, pentru a reusi in cele din urma sa-si indeplineasca visul totalitar". De altfel, editorialul (cum ar veni: opinia asumata a redactiei!) chiar asa se cheama: "Visul totalitar". "Foarte tare", vorba reclamei! PD-ul tocmai a suferit o corectie in jos, alegindu-se cu macar 5% mai putin fata de sondaje si propriile asteptari, dar dna Dragotescu – indeobste mai degraba cuminte-n pareri si afirmatii – are vedenii si vede un PD care de la inaltimea celor 29% din sufragii va porni marsul spre cucerirea puterii absolute si transformarea Romanicii in stat pedist si totalitar!

Dar lasa ca bine i-a zis un forumist: "Madam ziarist, pune mina pe un dictionar si vezi si tu ce e aia dictatura. In acest moment tara este guvernata de PeNaLi cu 13 la suta sustinere. Asta este dictatura". Sau un altul: "Buna miscare. Arunca o vorba timpita si fii sigur ca va lasa urme. Care vis totalitar, stimata doamna? Orice partid politic care se respecta trebuie sa-si propuna sa guverneze singur. Altfel politica n-ar mai avea sens. Tocmai capacitatea de compromis cind nu reuseste acest lucru le diferentiaza pe cele care supravietuiesc pe termen lung de cele care nu. De aici pina la totalitarism trebuie multa varza in capul unui jurnalist. Poate si o doza de rea-vointa".

Ce-ar mai fi de spus? Multe, desigur. De exemplu, trebuie remarcat faptul ca lenea electorala a romanilor a fost o pasa de gol atit pentru UDMR, cit si pentru Tökes! Altfel spus, datorita non-votantilor romani scirbiti de politica, maghiarii din Romania au obtinut in total aproape 10% din voturi, cu vreo 3% mai mult decit reprezinta ca numar…

Si, pe final, doua intrebari mai mult sau mai putin retorice. Prima: nu cumva macar o mica parte dintre cei care pina deunazi erau simpatizanti ai lui Vadim au migrat spre PNL? Pentru ca declaratiile scandaloase ale unui Adrian Cioroianu sau Bogdan Olteanu numai de sorginte liberala nu sint, ci exact unele tipic national-comuniste marca C.V.T.! Si, in fine: cam ce putem deduce din faptul ca forumistii care ma ataca atunci cind critic PNL-ul si Guvernul Tariceanu ma fac ba "jidovit", ba "jidanit" sau "jidan" de-a dreptul? Pai, daca niste antisemiti au ajuns sa apere "onoarea" PNL-ului, acestia nu cumva sint fosti votanti PRM?

P.S. Ca fapt divers: sint sas.