Cristian Mungiu sau despre modul cum ar trebui gestionat un brand

Prin  marele premiu cisigat de Cristian Mungiu la Festivalul de Film de la Cannes, Palme d’Or, pentru filmul "4 luni, 3 saptamini si 2 zile", regizorul iesean Cristian Mungiu devine  un simbol, un port-drapel al  artei romanesti in lume.
Acum, notorietatea sa poate fi comparata cu cea a lui Ilie Nastase, a Nadiei Comaneci sau a lui Gheorghe Hagi, in perioada lor de glorie. Azi, numele lui Cristian Mungiu inconjoara mapamondul.  Ilie Nastase, Nadia Comaneci si Gheorghe  Hagi au devenit niste simboluri si, totodata, ambasadori ai Romaniei pe toate meridianele lumii. Cristian Mungiu a dovedit, prin activitatea sa si prin premiul obtinut la Cannes, ca si artistii pot juca acelasi rol.
Premiul sau este cu atit mai valoros cu cit a fost obtinut  intr-un moment destul de delicat (ca sa nu zic altfel) pentru cultura romaneasca. Lunga tranzitie a societatii noastre spre economia de piata a impins arta si artistii intr-un nemeritat con de umbra. Acest premiu trebuie sa fie considerat drept un semnal ca investitiile in cultura pot aduce profituri pe lunga si chiar scurta durata. Politicienii si oamenii de afaceri  ar trebui sa traga concluziile de rigoare. Ei trebuie sa inteleaga ca arta si artistii le pot spori capitalul, si cel legat de imagine publica, dar si cel efectiv financiar. Mie teama ca primul care va intelege va fi Becali…
Cred ca sosit momentul ca inalta noastra clasa politica, rinocerizata in cea mai mare masura, sa-si intoarca fata si spre tot ce inseamna cultura contemporana. Poporul roman e un popor fabulos, cu potente creative inimaginabile, un popor care stie sa faca haz de necaz, transformind, prin intermediul imaginatiei si a umorului, realitatea hida din jur intr-una acceptabila…  Da, cred ca a sosit momentul ca aceasta clasa politica sa realizeze ca principalul capital al Romaniei e "omul  de linga tine". Omul de care, in general, politicienii isi aduc aminte doar in perioada campaniilor electorale. Memoria lor e, insa, de scurta durata. Cristian Mungiu le aminteste acum ca existam…
Sint curios sa vad cum va fi gestionata performanta sa. Deocamdata, primul semnal l-a dat presedintia. A doua zi sau a treia zi, dupa decernarea premiului, presedintele Basescu, reactionind prompt, ca de obicei, i-a conferit ordinul in grad de cavaler, iar Consiliul Municipal al Iasului l-a propus cetatean de onoare. Sa vedem ce va urma. Dupa cum stim, medaliile sint frumoase. Dar nu incalzesc prea mult. Eu unul as vrea sa vad ce se va face efectiv pentru cinematografia si cultura noastra nationala. Ce pirghii politico-financiare vor  gasi politicienii nostri pentru a-i stimula pe creatori? Vom trai si vom vedea.
Deocamdata, distinctiile si ordinele sint insotite de scandaluri. Si de discutii fara rost. Nu lipsesc din panoplie nici denigratorii. Opinia noastra publica, mass-media si mai ales breasla nu suporta o glorie venita peste zi.  Scandalurile sint legate de modul de finantare de catre Ministerul Culturii a proiectelor cinematografice. Desigur, Cristian Mungiu n-a fost un privilegiat. Fiind inca tinar, i-au fost alocate fonduri "pe masura". Meritul sau e ca a stiut sa le obtina si mai ales ca nu le-a risipit in vint. Nu intram aici in amanunte. Singura concluzie pe care o putem trage e aceea ca, fara premiile primite din afara, Cristian Mungiu ar fi fost in Romnania un necunoscut sau cel mult "o vesnic tinara speranta". Ca si cum scandalul legat de finantare n-ar fi fost de-ajuns pentru a umbri cum se cuvine bucuria sarbatorii, a iesit (sau a fost scos nu stiu din ce mineca) si un detractor, care, cum se intimpla in Balcani, a gasit un bun prilej de-a-si agata numele de cel al laureatului, acuzindu-l, nici mai mult, nici mai putin, decit de plagiat…
 *
Regizorul Cristian Mungiu s-a nascut si a crescut  la Iasi. Aici a absolvit prima facultate, Filologia, sectia engleza. A fost, pe rind, profesor, apoi a activat redactor la mai multe publicatii. Academia de Teatru si Film a absolvit-o mai tirziu, in 1998, la Bucuresti. A debutat in film de lungmetraj mai intii ca regizor secund al filmelor "Le Capitain Conan" (1996) si "Train de Vie" (1998) (regizor principal – Radu Mihaileanu). Inainte de realizarea primei sale pelicule de lungmetraj, "Occident", care s-a bucurat, de asemenea, de o primire spectaculoasa, Cristian Mungiu  a mai regizat citeva scurt-metraje si a primit mai multe premii, printre care si cel pentru cel mai bun regizor, la Festivalul Dakino, in 2000, pentru "Zapping". Insa lungmetrajul "Occident", prezentat in cadrul sectiunii "Quinzaine des Réalisateurs" la Cannes si recompensat cu Marele Premiu la Festivalul International de Film Transilvania (atentie: deci, tot Transilvania!), i-a adus consacrarea. Marele premiu cistigat de el la Festivalul de Film de la Cannes, Palme d’Or, tindem sa credem ca va deschide o noua era in cinematografia romaneasca. Performanta lui Mungiu nu are corespondent in filmografia noastra, doar Liviu Ciulei  reusind sa cistige premiul pentru cea mai buna regie, in anul 1965, pentru filmul "Padurea spinzuratilor".
Cristian Mungiu face parte dintr-o generatie care, dupa primele zile de avint revolutionar, nu si-a intors capul cu minie spre trecut, ci si l-a asumat luptind, pe plan profesional, nu agitatoric, cu inertia. Aceasta generatie cladeste azi o alta Romanie.
Pentru Iasi, acest premiu constituie o mindrie si o bucurie, aceasta cu atit mai mult cu cit din distributia filmului fac parte sase actori ieseni: Anamaria Marinca, Adi Carauleanu, Ion Sapdaru, Teo Corban, Emil Coseru si Georgeta Burdujan. Premiul este un prilej de mindrie, pentru ca, prin Cristian Mungiu, Iasul si-a redobindit, macar pe moment, statutul de capitala culturala a Romaniei. Cum vom gestiona aceasta performanta? M-as bucura daca autoritatile s-ar uita un pic si la ceea ce se intimpla in Ardeal si ar organiza la anul, cind Iasii vor sarbatori 600 de ani de la atestare, un festival similar cu cel organizat acolo. Precedentele exista. De-a lungul anilor, centrele culturale au organizat la Iasi mini-festivaluri ale filmului european. De ce n-am organiza si un festival de anvergura, cu premii substantiale si invitati de marca? De ce filmul lui Cristian Mungiu trebuie sa fie vazut la Sibiu si Cluj si apoi in Moldova? Daca in filmul sau joaca atitia actori ieseni, de ce nu ne-am gindi sa infiintam si un studiou cinematografic!? Mai mult decit atit, la Iasi exista deja o scoala de scenaristi. Amintesc doar doua nume: Lucian Teodorovici si Florin Lazarescu… Nu totul trebuie sa se scurga spre Capitala. O parte din talente trebuie sa ramina si aici.
Cristian Mungiu a declarat recent, intr-un interviu, ca "Iasul inseamna pentru mine un singur lucru: ai mei. Parintii, bunicii, casa in care am locuit, o casa care, spre deosebire de amarita de garsoniera in care stau acum, este imensa, are curte, flori, animale. La Iasi merg de Pasti, de Craciun si doua saptamini vara, stau cu ciinii mei in gradina, un loc care te indeamna la lenevie si care-mi place foarte mult. Cine stie, poate la 70 de ani, acolo imi voi face veacul". Cristian Mungiu a plecat la Bucuresti, dar sufletul lui a ramas legat de dulcele nostru tirg. Acum el este ambasadorul iesenilor la Bucuresti si in lume. E dintre putinii oameni care, plecind din acest loc, nu l-au uitat. De aceea credem ca merita ca nici iesenii sa nu-l uite pentru gestul sau de a ridica cinematografia romaneasca si, implicit, Iasul din conul de umbra in care au intrat…