Caută 
4 MIN
Dom’ Radu, eu am fost prost la scoala. Mie mi-o placut tare mult caii si fugeam de la scoala, ca sa ma duc pe deal cu ei. Ma rugam cu lacrimi in ochi de nenea Vasile Butnaru, il stii matale, ca sa ma lase la cai. Asa ca n-am facut decat sase clase. Pe urma am intrat direct la CAP, "conducator de atelaj", adica, intelegeti, carutas. Da’ vad ca nu va indemnati deloc. Hai noroc! Da, tare mult mi-o placut caii! Si-n armata: la inceput am fost catalar, dar pe urma s-au adus doi cai la unitate. Cand am vazut eu asa, m-am dus direct la maior si i-am spus: Tovarase maior – stiti, asa se zicea atunci – va rog pe toti Dumnezeii pe mine sa ma dati la cai. Si la cai am ramas pana la sfarsitul armetii. Dar sa ma intorc la ce voiam sa spun. Intr-o zi dom’ director Cotea ma opreste si-mi zice: "Mitica, trebuie sa faci opt clase. Asa a venit un ordin". Stiti, toti membrii de partid trebuiau sa faca opt clase si, pe langa ei, am facut si noi, carutasii. Asa ca ne-am dus la scoala. Profesorii ne vorbeau cate si mai cate, noi ascultam, care putea scria si in caiet. Eu mai mult stergeam tabla. Dom’ director mi-a zis: Mitica, tu sterge tabla. S-o stergeam ca la mama ei. Ma ridicam cu ghiciusca sub brat, ca eu nu las niciodata ghiciu’ din mana, si mergeam la tabla. Buretele era ud si tabla, nu stiu cum, moale. Ma iertati ca nu stiu sa ma exprim, dar tare imi place sa sterg tabla. Si lectiile imi placeau. Cand ne spunea dom’ director cum i-am batut noi pe turci, cum s-o iubit Eminescu cu una, Veronica. La ascultat era mai greu. Cand se uita profesoara de franceza in caiete – ea o fetisoara slabuta, saraca, de ziceai ca mananca numai rabdari prajite – eu ma faceam ca deschid fereastra si treceam pe randul celalalt. Da’ hai noroc! Ei, pe urma au venit examenele. Profesorii ne ascultau, dar mai mult vorbeau ei. La romana, eu trebuia sa vorbesc de Pasa Hassan de George Cosbuc. Era vorba de un turc pe care-l fugarea Mihai Viteazul. Tare frumos! La geografie am avut despre flora si fauna Americii, adica de florile si animalele din America. Eu ca eu, dar mai rau a fost de tov. Ilie – asa ii spuneam noi, Tovilie – presedintele de la CAP, care trebuia sa faca si el opt clase. Ca sa nu se faca de ras, s-a dus cu o sara inainte de examene la profesorul de romana cu sarsanalele pline: cas, carne, o damigeana de vin. A doua zi trebuia sa vorbeasca despre Scrisoarea III. El – bata. Profesorul, ca sa-l ajute, ii zice: "Ia amintiti-va… Tu esti Mircea?". Da’ presedintele de colo: "Nu, sa traiti, eu-s Ilie, stiti, de asara!". Si-i face semnul cu sarsanalele, cum le-a carat. In sfarsit, am trecut cu totii. Pe urma am facut banchet. Adica un fel de banchet la crasma. Noi cu ghiciustile in mana si dom’ director cu mapa la brat. S-o-mbatat dom’ director ca l-am dus cu caruta acasa. Si eu eram pulbere. Noroc de cai, saracii, ca stiu si singuri drumul spre casa. Asa ca, uite, am facut opt clase. Daca nu era partidul comunist, nu stiam nici pana in ziua de azi nimica despre fauna din America si nu puteam sa vorbesc cu dumneavoastra la un pahar de vin despre asta. Da’ serviti. Noroc! Dom’ Radu, e adevarat ca acolo-s cai salbatici?
***
Colaboratorul ziarului nostru Radu Parpauta va invita sa-i cititi volumul de proza Giardinieri aparut recent la Editura Alfa, Iasi, decembrie 2012. Din curriculum vitae sau dosarul de cadre al sau spicuim: nascut la Tomesti intr-o familie din mica burghezie rurala (in viziunea altora – din chiaburime). A urmat 16 clase fara sa fie repetent, a facut armata, a fost capitan in rezerva, fapt care nu i-a servit la nimic. Casatorit, are doi fii, care lucreaza in strainatate. Familist, monogam, heterosexual. Fire religioasa, credincios ortodox, nepracticant al cultului, adeseori orientare anticlericala. Nu a fost membru PCR, dupa 1990 s-a inscris insa in sase partide, fapt care, iarasi, nu i-a folosit la nimic. Patriot, elitist, boieros, cosmopolit si utilizator Net (r.parpauta@yahoo.com). Publicist free launcher, traducator (peste 50 volume traduse), prozator.
