De ce isi pune omul intrebari?

Cu ceva timp in urma, am primit un set de 33 de intrebari de la o revista din Chisinau. Am tot aminat, pina cind, daca nu ma insel, am cam depasit data scadentei. Oricum, eu unul citesc astfel de chestionare cu o curiozitate ale carei motivatii depasesc indiscretia noastra levantina. Cum soarele dobrogean mi-a topit si ultima dira de inspiratie si cum nu pot trisa, scriind la comanda, fara pofta, reiau aici citeva dintre raspunsurile la incitantele intrebari ale prietenilor mei de la revista "Contrafort", pe care le-am gasit intr-un fisier uitat. Cine stie, poate pe unii i-o interesa o lectura gratuita, de 5 minute, in vacanta…

1. Ce trasatura de caracter va defineste cel mai bine si care a fost cea mai nepotrivita calitate pe care v-au atribuit-o altii?

Sincer, mi-e greu sa ma decid. Stiu sigur ca, in pofida aparentelor, sint timid, uneori chiar foarte timid. Din cauza asta par uneori dezinvolt, alte ori excesiv de familiar cind poate nu este cazul. Nu am invatat, pina la virsta mea (32 de ani) sa spun nu si din cauza asta m-am trezit adeseori construind tot felul de scenarii politicoase pentru a ma eschiva de la tot felul de lucruri care nu imi placeau. In rest, risc sa spun ca incerc sa ramin onest si consecvent cu mine insumi in tot ce fac. Ce au crezut altii despre mine? De pilda, ca as fi agresiv, cind eu de fapt detest orice stare conflictuala. Ca as fi extrovertit, cind eu nu-mi deschid sufletul nici atunci cind ar fi cazul. Ca as fi cinic, cind totul nu era decit un exercitiu executat de dragul umorului. Etc. etc. etc.

2. Ati fost vreodata cu adevarat fericit in meseria scrisului?

Nu stiu daca fericit, dar aproape. Mult mai multe momente de jubilatie am avut citind si cred ca e mult mai important sa citesti decit sa scrii. Daca e sa ai ceva de spus, pina la urma scrisul vine de la sine. Sa spunem ca, asa cum e firesc, cel mai multumit sint de lucrul la cartea despre bestiarul lui Cantemir, in care am inaintat mult. Cind ma intorc obosit de la biblioteca, am o stare de multumire. Dar fericirea e mult mai mult, fie si daca il ascultam pe Aristotel…

3. Ati incheia un "pact faustic" pentru a crea o opera monumentala?

Nu, in nici un caz. Am incredere ca o pot scrie si fara sa-mi vind sufletul. Literatura nu are nici o valoare daca porneste dintr-un fond ticalosit. Poate sint eu invechit, dar cred ca arta, in general, ne este permisa pentru a imblinzi demonii din noi, pentru a ne face, in ultima instanta, niste oameni buni, generosi etc. In caz contrar, nu ii mai vad rostul. Prin urmare, cred in deviza lui Pastorel Teodoreanu: "In viata ce vreau, in arta ce pot".

4. Va deranjeaza faptul ca religiile monoteiste nedreptatesc femeia?

Risc sa deranjez doamnele mai fundamentaliste, dar nu cred ca o nedreptatesc. Ii impun doar o conduita de bun simt, lipsita de ostentatie, care este perfect potrivita conditiei gracile a feminitatii. Discretia, daruirea, spiritul de sacrificiu, experienta maternitatii – iata care sint marile trasaturi care definesc feminitatea si care fac din femeie o fiinta superioara barbatului, mult mai legat de valorile teoretice, abstracte.

5. In ce tablou al unui pictor celebru v-ar placea sa intrati?

Daca as vrea sa fiu frivol, v-as raspunde ca in Originea lumii al lui Gustave Courbet sau in Danae al lui Klimt. Dar, cum tin sa ramin in tonul celor scrise mai inainte, ma razgindesc si raspund altfel: culmea este ca nu mi-as dori sa intru in tablourile pictorilor care-mi plac cel mai mult: Caravaggio, Leonardo, Bosch, Van Gogh, El Greco, Breugel ce Tanar, Munch. Prin urmare, ma opresc la Renoir, pentru ca e foarte luminos. Dar nu as spune nu nici unui mic dejun pe iarba, ca la Manet.

6. Aveti un model pentru femeia perfecta?

Pe vremuri, as fi spus: Nastasia Filippovna sau Alejandra din Despre eroi si morminte. Acum e mult mai simplu: sotia mea. Si nu o spun de ochii lumii sau din curtoazie fata de ea. Si, cum altfel, mama. Adica femei devotate, frumoase, inteligente, altruiste, rabdatore, cu simtul umorului. Exact asa cum are nevoie un barbat imatur ca mine.

7. Ce calitati apreciati la un barbat?

Verticalitatea, onestitatea, simtul umorului, bunul simt, care depind, toate, de inteligenta. Un om inteligent nu are cum fi altfel.

8. Ati simtit vreodata nevoia sa va razbunati pe cineva, sa faceti rau cu intentie?

Cind eram mai tinar, da, dar de regula la mijloc era vreo fata disputata. Orgoliul era cel ranit si, stiti foarte bine, nu te joci cu orgoliul unui adolescent care se crede barbat. Acum, nu cred ca raul platit rascumpara raul pe care ti-l face altul.

9. Ce compozitor va place cel mai mult?

Mozart, pentru ca amestecul de ludic si gravitate mi se potriveste foarte bine.

10. Ati simtit vreodata tentatia puterii?

Nu. Puterea inseamna responsabilitate fata de ceea ce ti-ai asumat cind ai ales sa ii reprezinti pe altii, iar eu sint o fire mult prea comoda pentru asta; in plus, imi place prea mult ceea ce fac pentru a da viata mea tihnita de om care citeste si scrie, care vorbeste cu studentii despre literatura pe o functie care sa-mi creez vertijul importantei pe care, vezi, Doamne, as capata-o astfel.

11. Cind scrieti (dimineata sau seara) si ce stimulente folositi pentru scris?

Scriu pe la prinz, pentru ca mintea sa mi se aseze. Stimulente? Ma gindesc indelung la ceea ce urmeaza sa scriu si, oricum, daca simt ca nu merge de la sine, nu trisez si renunt. Am nevoie de o stare favorabila scrisului, pe care nu mi-o pot induce pur si simplu cu toate ca, uneori, e de ajuns sa ma apuc, ca totul aluneca de la sine.

12. Cu ce va "hraniti" ingerul de pe umar?

Cu poante si cu incercarea mea permanenta de a nu-i afecta pe ceilalti prin ceea ce fac.

13. Ce asteptati, stiind ca nu va veni niciodata?

Sa ma fac om mare.

14. De ce isi pune omul intrebari?

Ca sa fuga de raspunsuri, ca sa fuga de alte intrebari, ca sa afle unele lucruri. Stiu eu, in ultima instanta, ca sa se cunoasca, ceea ce nu e intotdeauna recomandabil. Si nici posibil pina la capat.