Caută 
4 MIN
Actuala criza nu inghite numai locuri de munca si miliarde de dolari varsati in programe de stat pentru salvarea sistemului financiar si economic. Mai subtil, criza reduce disponibilitatea factorilor economici si politici de a se adresa altor provocari ale lumii contemporane, nu mai putin presante. Una dintre victimele de marca ale actualei conjuncturi economice nefavorabile este lupta impotriva schimbarilor climaterice. S-a insinuat mai mult sau mai putin ideea ca, in vremuri cu somaj in crestere si cu intreprinderi in prag de colaps, societatea nu-si poate permite masuri ecologiste.
In mod real, nici o tara nu-si poate permite neglijarea protectiei mediului inconjurator. Incalzirea globala determinata de activitatea umana a ultimului secol pericliteaza la modul cel mai concret viitorul nu prea indeparat al omenirii. Daca se mentine nivelul actual al emisiilor de gaze cu efect de sera, temperatura globala va creste cu sase grade. Dincoace de viitor, putem privi aproape la fiecare jurnal de stiri rezultatele nesabuintei umane in ceea ce priveste mediul. Doar prin cresterea cu 1 metru a nivelului oceanelor ca urmare a topirii calotei glaciare, pina la sfirsitul secolului si-ar putea pierde locuintele 600 de milioane de oameni. Adica o zecime din populatia planetei.
In ciuda acestor date (si a multor altora, la fel de catastrofiste), statele industrializate ezita sa ia masuri decisive in privinta reducerii emisiei de dioxid de carbon, principalul responsabil de efectul de sera. Totusi, citeva progrese exista: Uniunea Europeana promoveaza energiile alternative si si-a propus sa reduca emisiile de gaze incriminate cu 20% pina in 2020. Mai mult, europenii sint la originea sistemului de cote de emisii de gaze pentru fiecare stat. Statele Unite, putin sensibile la tematica ecologista in timpul administratiei Bush Jr., promit, prin presedintele Obama, o noua abordare. Faptele se lasa inca asteptate. Oricum, reducerile de circa 16% a emisiilor de gaze cu efect de sera anuntate de presedintele american sint mult sub asteptarile europenilor.
Din pacate, la recenta intilnire la virf de la Bruxelles a celor 27 de state ale U.E., problematica mediului a avut parte doar de 3 paragrafe in declaratia finala. Pe de alta parte, cred comentatorii internationali, 2009 reprezinta un an decisiv pentru politica climaterica. In decembrie, sub egida ONU, ar trebui stabilite noi reguli globale de protectie a mediului. Negocierile preliminare au si inceput la Bonn, in Germania. Miza este uriasa. Ca urmare a protocolului de la Kyoto din 1997, statele industrializate (mai putin Statele Unite si China!) si-au impus o limitare a emisiilor de gaze. Acest acord expira in 2012. In cazul in care nu se ajunge intr-un timp previzibil la un nou acord functional, nu va mai exista protectie climaterica dupa 2012. In plus, prevederile laxe ale acordurilor in vigoare in prezent nu au contribuit la o reducere neta a efectelor incalzirii globale.
Lupta pentru protectie climaterica ar trebui sa cuprinda mult mai mult decit instalarea unor noi dispozitive eoliene sau dezvoltarea unor autovehicule mai putin poluante. Se asteapta semnarea unui pact istoric intre Nord si Sud, intre tarile dezvoltate si cele sarace sau in curs de dezvoltare. Acestea din urma au contribuit foarte putin la incalzirea globala in primele etape de dezvoltare industriala. Cel putin in cazul Chinei si al Indiei, lucrurile s-au schimbat radical in ultimul deceniu. Pe de alta parte, tarile industrializate ale Nordului sint solicitate in doua sensuri: o data, vor trebui sa-si reduca emisiile de gaze in continuare, in al doilea rind, vor trebui sa alimenteze tarile mai sarace ale Sudului cu multe miliarde de dolari, ca acestea sa faca acelasi lucru. Pe de o parte se incearca compensarea unei "vini istorice", pe de alta parte – prevenirea unor catastrofe ecologice viitoare. Se vorbeste, la nivelul comitetelor de experti, de sume de ordinul a sute de miliarde de dolari pe an, adica circa 0,5% din produsul intern brut global. Aceste contributii ar trebui sa finanteze constructia de baraje, sisteme de irigatii, spitale, incetinirea taierii padurilor tropicale – si alte elemente care sa ajute tarile sarace sa treaca mai usor peste efectele incalzirii globale.
In absenta acestui transfer masiv financiar si de know-how nu va exista un acord global de protejare a climei. Deocamdata, liderii U.E. se feresc sa numeasca sume concrete, vorbind doar de o contributie fair. Vointa politica slaba (deocamdata) de a transa chestiunea climei globale poate fi explicata – nu si justificata – prin teama in fata efectelor crizei economice. Pe de alta parte, tocmai aceasta ne-a aratat ca, prin vointa politica, pot fi mobilizate resurse financiare uriase. Pentru lumea contemporana, un sistem financiar functional este esential. Nu mai putin important este insa un Pamint locuibil. Iar situatia ecosistemului global devine tot mai fierbinte.
