De pe noptiera

Notatii fruste, ivite spontan, in contactul cu trotuarul, cu paginile cartii de pe noptiera, cu noptiera insasi. Ca timplarie apartinind unui… templier uitat, caruia i-o comandasem, de pus pe ea limonada noptii si cartea. Pina sa se prinda in pagini mai de durata, iata-le, cum s-au lasat, ele, crude, pe foaie.

Clipa isterica a focului de artificiii.

Observati ce formulare infatuat metaforica pentru doar o simpla canonada de jerbe, atit de la moda in momentele euforice ale orasului. Forma noua, moderna, de marcare a evenimentului. Imprumutata, probabil, de pe cimpul de lupta, din grozavia inclestarii cu moartea, sub exploziile luminiscente ale acesteia. Frumoasa convertire: in locul distrugerii carnii, euforia ei.

Artificiile merita oricum gratularea noastra candida.

Numai ca totul se consuma intr-o clipita. In farima de timp ce i-a fost repartizata. Iesind in strada, somnambulic, pentru baterea trotuarelor, sint intimpinat de puhoiul de fete si baieti – superbi numai si prin biologia lor – ce se retrag de la locul sclipitoarelor canonade, imbratisati, sarutindu-se, spre incaperile noptii, orgiasticele. Totul a fost, deci, o clipa trecatoare – fluorescenta, hipnotica – uitata insa imediat. Ca si cum n-ar fi fost.

De reportat fulguranta ei la ambitiile duratei. Apartinind cui? Oricum nu puhoiului inform de hormoni tineri. Cui atunci? Nimic pe foaia de sub lampa. Si pentru ca fetele si baietii se retrageau inca beti de artificii spre nebanuite interioare, iata si fraza de pe noptiera, notata insomniac: "Nu faceam neaparat dragoste: era numai modul de a ne lasa trupurile sa se salute". Frumos, nu? Fraza lui Philippe Forest din Iubirea din nou – ultimul cri francez – e prea subtire pentru fetele si baietii ce se retrageau de sub artificii.

Inca un titlu de pe noptiera: Tratatul de erotologie matematica si infinitezimala. Apartinind tot unui francez. Francezii astia…

Nu stiu daca scrisoarea adresata cindva frumoasei doamne fashion Schrotter i-am si expediat-o, e de observat insa – departe de exercitiile galante ale curtenilor de la Versailles, ba, dimpotriva – tonul meu cvasiinteresat: "Stimata doamna, cind am lucrat la expozitia mea de pictura Pantof, m-am gindit la dumneavoastra. Va ofer acum citeva imagini din expozitia din toamna trecuta. Nu am vrut sa instrainez nici un pantof, asa ca toata expozitia se afla in atelierul meu de pe Armeana. Poate ne gindim impreuna la un show pe masura. Imi veti spune".
De-atunci astept. (Am expediat oare scrioarea?)

De rupt un pic pasa lubrica si de luat de sub abajur altceva. In stare sa-mi ostoiasca intrucitva irepresibile porniri antiamatoristice. Chuck Close: "Amatorii cauta inspiratie, noi, ceilalti, pur si simplu ne sculam si ne apucam de treaba".

Gata, ma scol.

Misu Ursachi imi reproducea – erotologic si infinitezimal – momentul unei confruntari acute: in timp ce, intaritate, cele doua geloase iubite isi disputau prioritatea ce-l privea, magistrul din Dochia isi facea, impasibil, pedichiura.

In plina epoca de aur, sustragindu-ne focului de artificii de la Palatul Culturii, ne dedam fornicatiei pe taluzul dinspre Strand. Aparitie de infarct. Militianul baga lanterna pe imbratisarea noastra: Legitimatia! Ii spun de jos: Sint Fouché, ministru al Politiei, Directoratului, Consulatului, Imperiului si Restauratiei. La care el: Va rog respectuos sa nu se mai repete.

Zilieru imi spune ca stie pe cineva care se recomanda, incredibil, Noptieru.

Publicitate și alte recomandări video