Despre Kapitalism

In sfirsit am ocazia sa abordez un film care conteaza mai mult pentru toata lumea. Ma bucur.

Documentaristul Alexandru Solomon preia o tema de sinteza a trecutului recent din perspectiva valoric-conservatoare a ce-am avut si ce-am pierdut. Analiza trecerii de la comunism la capitalism pare o intreprindere de speriat prin conotatiile sale eminamente negative, care transpar chiar si inainte de procesul in sine. Sentimentul ca ceva nu e in regula cu capitalismul romanesc pluteste printre noi in forme mai mult sau mai putin conturate, iar persistenta lui a dus, in rindurile celor mai suparati, la varii expresii de revolta vizuala. In general, atribuirea vinei/cautarea retributiei s-a intimplat la televizor, in formate de talk-show, reportaj sau serial TV, fondul problemei fiind "demonstrat" prin informatii si dovezi. Lipsita de personalizare, cruciada celor drepti a luat inca de la inceput forma ideologica a oricarei alte propagande, inclusive a celei opuse, care cauta sa ascunda furturile prin noile realizari, stralucitoarele televiziuni democratice. In aceasta cearta ideologica, nemultumitii nu puteau cistiga decit dreptatea, insa dreptatea se cistiga mai usor prin arta.

Innobilat prin formatul de lung-metraj documentar si bunul renume al lui Alexadru Solomon (cistigat mai ales in urma productiei Cold Waves – Razboi pe calea undelor, despre Radio Europa Libera), Kapitalism – reteta noastra secreta explica tema prin exemplul a sapte magnati post-decembristi. Urmariti fara furia justitiara a jurnalistului presat de termene limita, acestia sint convinsi astfel sa se prezinte uman, in realitatea conditiei lor. Nu rezulta nici un compromis din partea realizatorului, ci portrete status quo, din care intelegerea profita, neiritata de demonstratii cu de-a sila.    

Dan Voiculescu, Dan Diaconescu, Gigi Becali, Dinu Patriciu, George Copos sint figuri arhicunoscute, mediatice si mediatizate, care inmanuncheaza o gama imensa de emotii populare. Intre ciuda si admiratie, acestia sint exemplele succesului si motiv indeajuns pentru curiozitate. Regizorul Alexandru Solomon ramine insa fidel unei abordari personale a chestiunilor de larg interes comun. Desi actorii/personajele sint cele de mai sus, problema este a lui Solomon, a copiilor lui, resimtita de ei, si pentru care autorul cauta o explicatie. Sinceritatea demersului, menita sa formeze filmul intr-o confesiune prieteneasca a acelor stimuli pe care ii resimtim cu totii, este, in plus, articulata artistic prin ceea ce criticii sonetelor lui Shakespeare numeau in englezeste conceit. Undeva intre metafora si alegorie, conceit-ul presupune o imagine paralela prezentului artistic, prin care acesta dobindeste o dimensiune in plus a profunzimii. In Kapitalism-reteta noastra secreta, Solomon provoaca imaginea lui Ceausescu, intorcindu-se dupa 20 de ani pentru o inspectie in fostul sau regat, si sfirsind prin a aplauda principiile dupa care bunul comun (pizza de plastilina de pe afis) a fost impartit de urmasii sai. Dincolo de valabilitatea unui asemenea procedeu artistic (ca orice alt creator, Solomon are si el tropi preferati, suprarealismul modelelor cu televizoare in loc de cap completind eclectismul propus in Kapitalism), interesul este atras pina la urma tot de subiectii documentarului. Pentru cei care nu stiau, printre care ma numar, este interesant de aflat care au fost conditiile propice pentru dezvoltarea de afaceri imediat dupa caderea comunismului. Transpare ca unii lucrasera in agentii de comert exterior, controlate de Securitate, sau fusesera direct ofiteri. Altii beneficiasera de familii bine integrate in sistemul comunist, profesasera in strainatate inainte de revolutie si erau, cuvint care se regaseste in testimonialele mai multor intervievati, PREGATITI in momentul schimbarii. Dintre afaceristi, nici unul nu confirma in vreun fel aerul de suspiciune pe care Solomon, cu toata gratia sa nebelicoasa, il lasa totusi sa pluteasca, fara a acuza. Atitudinea generala este cea a asumarii propriei conditii, cu subintelesurile aferente. Mai sint putine lucruri de aflat, se stiu multe, iar informatiile existente nu ajuta la nimic. In documentar ni se spune ca dintre cele 400 si ceva de procese pentru coruptie, nici unul nu a primit vreun verdict.

Bun! Si care e solutia, ma intreb, dupa ce i-am vazut de aproape pe cei mari si m-am umplut de realizarile lor indiferente la judecata. Dan Diaconescu spune ca nu mai exista o baza de protest in rindul populatiei romane. Cei care vroiau si puteau protesta au plecat din tara in urma lipsei de schimbare, iar cei care au ramas traiesc deja indeajuns de bine sau, dimpotriva, nu-si pot nici macar plati biletul de tren pina intr-un loc unde ar putea protesta. Desi o analiza colorata a oligarhiei financiare, Kapitalism nu lasa loc de speranta. Intoarcerea spre trecut e necesara, zice lumea. Noi, mai departe, ce facem? Incepind de astazi, Kapitalism – reteta noastra secreta poate fi vazut la Cinema Victoria.