Despre viitorul becalilor nostri

Prima este a fostului speaker Dumitru Motpan. Presa noastra a facut haz gogolian atunci cind fostul presedinte de colhoz a invocat (chiar intr-o conferinta de presa, daca nu ma insel) mirobolanta "circumferinta de 380^0"! "Buhaiul satului" si "globurile pamintesti ale Moldovei" sint alte doua contributii – inestimabile sub raport psihanalitic (mi-e jena sa zic oligofren) – ale celui in cauza la fondul paremiologic al limbii romane.

Vine la rind taca Jania. Nu stiti, bineinteles, cine e. Sincer vorbind, nu stiam nici eu, chit ca haladuiesc in dric de cod cultural si ma consider bine dedat cu "underground"-ul autohton. Apelativul e o prescurtare de la "titaca", el insusi un "shortcut" spre numele altui presedinte faimos de Parlament: Eugenia Ostapciuc. Eu stiam de "baba Jania", formula foarte prizata pe vremuri, si nu doar in mediile redactionale. "Taca" e truvaiul lui Tudor Tataru, directorul Centrului national de creatie "Satul Moldovenesc – Buciumul". Cine cunoaste lacomia (fara de margini) a acestui cabotin, mare mitocan pe de-asupra, intelege pe data din ce ratiuni urca apelativul in chestie. Cel dintii, in schimb, consuna perfect cu prestatia personajului amintit. Profesorii pe care d-sa i-a vizitat odata in scop preelectoral trebuie ca isi mai amintesc si acum intrebarea – cu pretentie de clarviziune politica, vezi, Doamne – "de unde ies gazili?". In felul acesta, plastic (si usor fiziologic, fiindca un pigment dintr-o asemenea zona nu strica, dupa cum se vede), impozanta – doar somatic vorbind – reprezentanta a Partidului Comunistilor a sugerat dependenta economiei noastre de resursele energetice ale Rusiei. Metaforele au agrementat mereu discursul politic. De indicul (acum cu tenta anatomica) scapat in cadrul unui briefing cred ca nu mai trebuie sa pomenesc. La ce cariera a facut prin partile noastre, este greu de crezut ca nu s-a latit si pe meleaguri adiacente. Ani de zile presa s-a luptat sa reziste tentatiei de a intreba, in scop eminamente cognitiv, fireste, cum mai devine cu indicul in cauza, ce avataruri cunoaste, daca augmenteaza au ba.

Un vadim a rebour (fara verva prototipului, dar cu aceeasi inclementa si obstinatie, in schimb) este si Stepaniuk, profesor de limba rusa (la baza) cu fumuri de ideolog. Spre deosebire de liderul PPCD, a carui componenta becaliana (si odata ar trebui sa se scrie un studiu competent despre naveta hormonilor intre cele doua maluri) l-a facut nu demult pe purtator sa-i declare unei ziariste de la PRO TV Chisinau: "Domnisoara, sterge-ti mucii!". L-as completa pe directorul "Timpul"-ului cu un caz de importanta locala, dar nu mai putin simptomatic si delicios. Protipendada cita frunza si iarba, convocata cu un prilej simandicos. Ia cuvintul un sef de partid (o sosie a neuitatului Louis de Funes). Vorbeste ritos despre reforme si ajunge la un moment dat, buchisind de pe niste foi printate, la amploarea lor. Ei bine, tocmai aici sistemul sau de articulare, deprins cu "vodca", "tabacioc", "raicom" si "tacá" (dupa cum suna in rusa abreviatia imbinarii "comitetul central"), i-a jucat festa intr-un mod homeric. Caci in loc de "anvergura", vocabula cum nu se poate mai potrivita in context, maharul a citit cu insufletire, stupefiind asistenta, "am in gura"…

Nu impartasesc insa convingerea – oarecum exaltata – a editorialistului, potrivit careia "daca alegerile din 2009 s-ar desfasura pe circumscriptii, niciunul dintre acestia nu ar mai pupa mandatul de deputat". Fara a pune la indoiala (in ciuda numeroaselor probe contrarii) teza ca "nu mai sint moldovenii chiar un popor de idioti", ma gindesc la imensa inertie mentala, care i-a readus pe comunisti in top, iar pe restul ne-a infundat, irecuperabil, in criza identitara. Personajele de mai sus sint produsele unor stari de spirit persistente. Viitorul lor e inca sigur, din pacate!