„Dictionarul comunismului” in romaneste

Am scris (in Idei in dialog), entuziast fireste, despre editia franceza a Dictionarului comunismului. Traducerea lui in romaneste a venit, gratie editurii Polirom, repede, realizata de o echipa de traducatori formata din Mihai Ungurean, Aliza Ardeleanu si Gabriela Ciubuc: traducerea e foarte buna iar micile scapari sint de imputat nu traducatorilor, ci corecturii. Cartea isi pastreaza, neatinsa, actualitatea. Sa luam capitolul "Marxism". Inregistram si acum incercari de a reabilita doctrina marxista. Revista Magazine littéraire a consacrat recent un numar intreg marxismului. Regasim vechea litanie: doctrina era buna, aplicarea ei a fost gresita. Un Alain Badiou, filosof marxist dogmatic, e in voga (v. numarul pe ianuarie 2009 din Idei in dialog). Articolul din Dictionar pune punctele pe i si arata exact unde s-a inselat Marx. Si s-a inselat in multe.

Semne de intrebare ridica insa Addenda. Autorii, coordonati de Marius Oprea, au vrut sa suplineasca lipsa articolelor romanesti din Dictionar. Nu e corect, insa, sa afirmi ca Occidentul nu stie nimic despre problemele romanesti. Cartea lui Virgil Ierunca despre Fenomenul Pitesti a aparut de ani buni. Dupa cum nu e fair play sa vorbesti despre realizarile Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din Romania, condus de Marius Oprea, si sa nu sufli o vorba despre lucrarile ample si serioase scoase de CNSAS. Sa fie zizania dintre cele doua institutii atit de puternica incit sa se oculteze adevarul?

Partea romaneasca include trei biografii: Gheorghiu-Dej, Ana Pauker si Ceausescu. Destul de putin. Celelalte articole sint publicate halandala, nu alfabetic si nici macar cronologic. Iata articolele, in succesiunea lor capricioasa: Colectivizare, Rezistenta din munti, Sistem concentrationar, Canalul Dunarea-Marea Neagra, "Reeducare", Marea Adunare Nationala, Securitatea, Femei, Politica natalista, Alimentatia rationala, Momentul 1989 – Romania (ultimul capitol e foarte scurt).

Surprinzatoare este, inainte de orice, lipsa unui capitol despre dizidenta si opozitia din Romania. Unde e revolta minerilor din 1977? Unde e razmerita de la Brasov din 1987? Unde e Paul Goma? Vasile Paraschiv? Mihai Botez? Sindicatul liber al oamenilor muncii (1979) condus de doctorul Cana si de inginerul Brasoveanu? Unde e Dan Desliu? Unde e Doina Cornea? Unde e Mircea Dinescu? Unde e grupul de la Iasi? Unde e Dan Petrescu? Unde e Ion Vianu? Si altii, pe care nu mai am cum sa-i pomenesc aici, si oricum nu voiam sa fac o lista exhaustiva. Dar, iata, imi amintesc: unde e tinarul Babes, care si-a dat foc pe pirtia de la Brasov? Unde e Radu Iliescu? Coposu, Ticu Dumitrescu? Etc, etc.

Asemenea superficialitate nu poate decit sa ingrijoreze. Cum ne "vindem marfa", daca la noi in tara nu sintem in stare sa-i cinstim pe dizidenti si pe opozanti, atitia citi au fost? Ne imbatam cu cuvinte mari si ne plingem de indiferenta Occidentului, dar sintem noi insine indiferenti fata de propriile noastre valori.

Iata de ce Addenda e un esec. E incompleta, partiala, dezordonata. Pacat ca distoneaza fata de restul cartii, de o documentatie si de o rigoare impecabile. Ne-o facem cu mina noastra. Sa speram ca aceasta addenda nu va fi tradusa si nu va intra intr-o reeditare a cartii in Franta. Cu riscul ca Romania sa fie din nou absenta. Dar decit asa prezenta, mai bine lipsa.