Din nou despre bacalaureat

Am mai scris, in ultimele saptamini, pe site-ul www.iasuluniversitar.ro, despre examenul de bacalaureat. Revin acum, intrucit s-au dat publicitatii rezultatele obtinute inainte de rezolvarea conestatiilor, care oricum nu pot modifica nimic in mod simtitor. Pe scurt spus: e jale! Putin peste 40% dintre elevi au promovat examenul care in vreurile bune se numea "de maturitate". Primul lucru care iti vine in minte: cum se face ca mai putin de jumatate dintre cei care au obtinut note de trecere in liceu, nu au mai reusit sa faca fata la bac? Undeva este o mare problema: fie notele din timpul celor patru ani de studii nu sint reale, fie bacalaureatul nu este gindit corect. Din pacate, ambele ipoteze sint adevarate. Cum-necum elevul reuseste sa promoveze in liceu si daca nu invata; se obisnuieste asa si are probleme in fata primului examen corect. Pe de alta parte, au existat destule licee, in special dintre cele cu profil industrial, economic etc., cu o rata a promovabilitatii de 0%. Refuz sa cred ca nici un profesor nu isi face meseria acolo. Stiu multi dascali buni, de vocatie care au prins un post in aceste scoli. Dar: este incorect sa ii ceri unui absolvent de grup scolar sa faca fata acelorasi exigente ca un elev de la profilul filolgic, de pilda. Sa le ceri sa satisfaca acelasi barem, cita vreme programele lor sint diferite.

Dar alta este problema usturatoare in toata aceasta situatie. Sint elevii victime, asa cum s-a tot scris? Ale cui? Ale unui sistem care promova falsul? Eu unul cred ca era nevoie sa se rupa odata si odata cu aceasta cabotina indulcire a realitatii, cu care ne tot amagim prosteste: acum 3-4 ani peste 80% dintre elevi promovau bacalaureatul si mai bine de jumatate dintre acestia deveneau studenti si apoi licentiati. Era mai bine asa? Eu sint convins ca nu…

Ce s-a intimplat de data aceasta? Nimic iesit din comun: elevii au fost supravegheati prin camere video. Nu numai elevii, ci si "paznicii" lor, profesorii. Au existat voci care au vorbit despre jignirea acestora din urma. Atfel spus, nici elevilor, nici dascalilor nu li se mai acorda incredere, li se refuza dreptul la prezumtia de nevinovatie, de onestitate.

Si totusi, eu ma bucur ca s-a ajuns la un efort oficial de a stopa furtul la examene. Devenise, de ce sa n-o recunoastem, o problema nationala. Cum absolventii de liceu depind de media de la bac pentru a deveni studenti, orice metode erau binevenite pentru a umfla acest rezultat. Iar micile atentii fata de supraveghetri si copierea erau principalele cai de a-si asigura o medie cit mai generoasa. Problema nu este doar una de falsificare a realitatii, a nivelului de cunostinte real, ci si una de mentalitate: aflat la una dintre cumpenele vietii sale, adolescentul invata ca se poate si asa; ajunge sa dispretuiasca munca onesta, ajunge sa fie convins ca se poate gasi mereu o solutie. A copia la bacalaureat nu e un accident: este o metoda consecventa de a reusi prin fals. Sistemul s-a perfectionat intr-atit, incit era acceptat la nivel oficial. Acceptat, vreau sa spun, prin ignorarea fraudei. Cu totii stiam despre ce este vorba, dar nimeni nu o spunea cu voce tare. In fiecare an, era prins cite un profesor cu mita in sac si era transformat in tap ispasitor.

Nu ma imbat cu apa rece: nu cred ca s-a gasit ac de cojocul elevilor porniti pe frauda. Dar faptul ca se iau masuri este imbucurator. E, in egala masura, si ingrijorator. Este semnul ca in Romania furtul (propriei caciuli) a devenit unanim acceptat. Cum-necum, majoritatea studentilor incearca in sesiune sa ia examenul copiind. Asa stiu ei ca se face. A invata pur si simplu a devenit desuet, de nu chiar rusinos. A copia inseamna ca "te-ai descurcat", deci iesi mult mai bine in fata colegilor. Iar metodele s-au rafinat, s-au diversificat. Profesorul nu mai este un mentor care impune respect, ci un politist care, daca te prinde si te pedepseste, este "al dracului". Vrem, nu vrem, aceasta este mentalitatea dominanta printre tinerii nostri elevi si studenti. Intr-un asemena climat, competitia nu mai e incurajata, iar performanta nici atit. Relatez pe scurt o patanie recenta a unui coleg de-al meu, pentru a vedea pina unde s-a ajuns. In timpul unui examen, acest observa ca o studenta se cam uita pe sub banca. Se apropie tiptil (cu toate ca asa ceva nu se invata la cursurile de metodica sau de pedagogie) si vede ca respectiva citeste cu spor un mesaj lung de pe telefon. Ii cere socoteala, iar respectiva, cu o spontaneitate demna de o cauza mai buna, vira rapid corpul delict… unde credeti? Sub fusta. Dupa care isi priveste senina profesorul in ochi si ii spune ca nu, Doamen Fereste, i s-a parut, nu face ea asa ceva. Puneti-va in locul colegului meu, om cu frica lui Dumnezeu si al nevestei. Morala? Dincolo de posibilul comic al scenei, devine clar ca printre unii elevi si studenti nu mai exista rusine, retinere, constiinta, demnitate. Or, daca aceste valori au disparut, e cazul ca ele sa fie impuse cu anasina. Daca nu se face nimic, pasul urmator in acest proces de "banalizare a raului" este acceptarea mitei ca metoda general valabila de reusita profesionala, sociala etc.

Rezultatele la bacalaureat de anul acesta pot scote la iveala multe dintre hibele sistemului de invatamint romanesc. Care a fost silit sa faca fata diverselor "reforme" caraghioase din ultimii 20 de ani. S-a ajuns la limita, abia de acum incep sa se vada rezultatele. Este prilejul ca acest dus rece sa ne ajute sa reparam ce mai e de reparat.