Doctorat la Universitatea din Glodenii Gindului

De curind, in Parlament s-a mai pus la cale o masura care va ingropa cu totul invatamintul superior romanesc. S-a creat, altfel spus, cadrul legal pentru impostura. S-a votat respingerea unei ordonante de urgenta (89/ 2008, pentru curiosi) care stabilea criterii de performanta exigente pentru acele universitati care ar avea dreptul sa organizeze studii postuniversitare, masterate si doctorate. Existau niste calificative pe care nu le putea obtine orice afacere cu forma universitara. De acum, iata, si Universitatea "Al.I. Cuza" din Iasi, dar si oricare alta de la Mizil, sa spunem, poate acorda diplome oricit de inalte.

O prima problema este ca dispare, in acest mod, cadrul decent al organizarii celei mai inalte forme de invatamant de la noi. Cum sa spun, primele 10 clase sint obligatorii, dar, dupa incheierea liceului, facultatea ar trebui sa fie pentru cei cu adevarat pregatiti. La Universitate te specializezi, nu te alfabetizezi intr-un domeniu care, pina atunci, iti este absolut necunoscut. Riscam sa devenim o tara de intelectuali, de licentiati, in care nimeni nu-si cunoaste meseria cum ar trebui. Invatamintul superior s-a transformat, din pacate, intr-o afacere: cine are bani si sustinere politica isi deschide o universitate particulara, unge citiva functionari, apeleaza la citeva pile, plateste foarte generos citeva cadre didactice cu influenta in politica (ca doar multi dintre parlamentarii nostri de azi si de ieri sint profesori in astfel de institutii de invatamint-fantoma) si da diplome contra cost. Ca nu o sa-mi spuneti ca, intr-un asemenea cadru, se cere performanta. Nu, e suficienta cotizarea la bugetul universitatii. Cum-necum, termini un liceu, iti depui dosarul, iti platesti examenele si iti cumperi lucrarea de licenta, achiti, an de an, semestru de semestru, taxa de scolarizare si gata, iesi intelectual. Avocat, economist, ce-ti doresti. Se gaseste un loc pentru oricine, ca doar sint atitea universitati in tara asta.

Problema este ca cel care absolva o facultate de prestigiu, in care chiar se face carte, are fix aceleasi drepturi cu cel care trece ca gisca prin apa, cu cheltuiala, printr-o universitate particulara sau chiar de stat dintr-un colt de provincie. In astfel de institutii, prioritatea este supravietuirea financiara, care depinde de numarul candidatilor si al studentilor si in nici un caz calitatea. Odata intrat, contra cost, poti fi sigur ca-ti vei obtine si diploma, pentru ca banii tai conteaza.

Sa fim seriosi, centrele universitare in care se mai poate face performanta sint putine: cel din Iasi, cel din Bucuresti, cele din Cluj, Timisoara, eventual Sibiu si Brasov. Cel putin asa stau lucrurile in domeniul meu. Numai ca, in ultimii ani, a aparut o concurenta neloiala in tot felul de orase: la Galati, Bacau, Tecuci, Suceava, Buzau, Rimnicu Vilcea, Slobozia s.a.m.d. apar, ca ciupercile peste noapte, universitati care au aceleasi drepturi ca cele mari, chiar daca performantele nu sint nici pe departe aceleasi. Unele criterii functionaresti sint mimate cu pricepere de cei care, in domeniul cercetarii propriu-zise, sint nulitati cu patalama. Spun ca e neloiala competitia pentru ca legea presupune finantarea in functie de numarul de studenti. Iar acestia nu se duc acolo unde stiu ca se pot instrui mai bine, ci acolo unde stiu ca le va fi mai usor. Prin urmare, si universitatile mari sint nevoite, ca sa-si cistige existenta, sa renunte la examenul de admitere si sa caute a atrage cit mai multi candidati.

Toate ca toate, dar, de acum, toate aceste cooperative care presteaza servicii pseudoeducative vor putea organiza si nivelul maxim din sistemul academic romanesc: masteratul si doctoratul. Asa se duce de ripa cu totul invatamintul superior autohton. Daca nu se va intelege ca prioritatea este sprijinirea performantei, a calitatii, nu vulgarizarea sistemului educativ, vom deveni o tara de amatori cu diplome de specialisti. Asta conduce intotdeauna la anularea competitiei reale. Peste 10-20 de ani efectele vor fi dezastruoase: ne vor trata medici incompetenti, ne vor apara prin tribunale avocati agramati, ne vor educa odraslele profesori inculti, ne vor conduce, din Parlament, politicieni ambitiosi, care cred ca banii si influenta rezolva totul in lumea asta.

Prin urmare, firesc ar fi ca numai acele universitati care au demonstrat ca pot face performanta, ca au cadre didactice recunoscute in domeniul lor, cu rezultate recunoscute in cercetarea academica, ar trebui sa primeasca acordul de a organiza forme de invatamint precum masteratul si doctoratul. Altfel, miine ne vor ride in fata profesori cu doctoratul obtinut la universitatile din Galati, Onesti, Mizil, Bacau, Copsa Mica, Zam sau Podul Iloaiei. Orice e posibil, banii sa circule… Noi vom sti si ce maestri si coordonatori au avut ei si care e statutul lor in mediul academic, dar cui sa-i pese de asta, cita vreme impostura devine, iata, protejata prin lege?

La ce bun un doctorat la Oxford, isi va spune un tinar cu posibilitati, cind Bacaul e mai aproape de casa si imi garanteaza exact acelasi drepturi? Dar, pina la Oxford, si Iasul pare departe… si acolo s-ar putea sa ma puna sa citesc… E mai bun Galatiul, e mai bun Bacaul, va fi mai buna viitoarea universitate din Glodenii Gindului.