Dupa „sfarsitul lumii”

Pe 18 decembrie am mai inotat prin zapada bogata de pe trotuarele Iasului, umbland sa rezolv ultimele treburi, sa fac ultimele cumparaturi. Drept e c-a nins mult, dar parca totusi nu se poate sa nu vezi trotuarele curatate nici dupa doua-trei zile de la ultima ninsoare serioasa! Dar de, ne-am obisnuit.

Mi-am facut apoi bagajele si-am pornit la drum. Am luat trenul pana la Roman, de unde m-am urcat in microbuzul care m-a dus pana la Brasov, la autocarul de Germania. Nicaieri nu era de intrezarit vreun semn c-ar putea veni sfarsitul lumii, chit ca, ma gandeam eu in sinea mea, acesta, de-ar veni, ar avea si parti bune: s-ar incheia dracului odata tranzitia romaneasca, n-ar mai fi nevoie nici de autostrazile care tot nu sunt (inca) si s-ar rezolva odata pentru totdeauna toate crizele – de la cea politica pana la cea morala…

A doua zi dimineata, am cumparat trei ziare la Deva: Gazeta sporturilor, Evenimentul zilei si Romania libera. In ziarul din urma (din 19.12. 2012), am dat peste un reportaj – „Prizonierii iernii" de Dan Gheorghe – despre o comuna oarecum pierduta, aflata nu la sfarsitul, dar parca la capatul lumii: comuna Intregalde din Apuseni, judetul Alba, cu 11 sate numarand… 619 locuitori pe o suprafata totala de 82 km patrati! Printre sate, vreo doua catune fara curent electric, unul – cu un singur locuitor! Printre acesti moti pierduti in munti, si un batran, Cristea Ioan Sopotel: „Am fost sarac, dar nu m-am predat. Decat sa nu mai traiesti, mai bine sa nu mori." Nu cred sa fi aflat de „sfarsitul lumii" – si dac-ar fi aflat, probabil ca tot asta ar fi spus.

Acum, nu stiu cati dintre cetatenii acestei lumi vor fi luat realmente in serios „sfarsitul lumii" dupa acel calendar maias ce s-a sfarsit (de-acum) in ziua de 21 decembrie 2012. Daca e sa ne luam dupa atentia pe care i-a acordat-o mass-media (deloc dezinteresata: catastrofele in general si apocalipsele in special au priza la publicul ahtiat dupa senzatii tari…), destui se vor fi lasat influentati macar in subconstientul lor.

Iata ce-am citit pe prima pagina in Bild, ziarul al mai ieftin din Germania si al mai vandut din Europa, pe care l-am luat in zorii zilei de 20 decembrie dintr-o benzinarie din Bavaria gratie unui bilet de toaleta care a costat 70 de centi, pret din care 50 reprezinta un voucher – am mai pus, deci, 10 centi si-am luat ziarul: „Record! 29,2 milioane de pomi de Craciun vanduti". Citesc stirea. Uniunea Principala a Industriei Lemnului a anuntat ca s-au vandut cu 100.000 mai multi pomi decat in 2011. Explicatia? Interesanta, cu oaresce iz de decadenta: mai multi dintre cei care traiesc singuri si-au luat si ei un pom, la care se adauga trendul spre al doilea brad (pentru terasa sau balcon)! Cifra de afaceri ar fi ramas constanta, deoarece preturile, gratie diversificarii cailor de livrare, n-au crescut – mai ales brazi mici putand fi achizitionati si via internet.

Ajuns la ai mei, trec pe la cumnatul meu, ii povestesc una-alta, pomenesc si de stirea din Bild: „Pai da, zice, ieri a fost Helmi pe aici sa-mi ceara niste podoabe, niste globuri pentru pom!" Nepotul e necasatorit si locuieste singur – si si-a luat brad. Jumate din explicatie pentru recordul nemtesc.

Altfel, nu stiu de ce, dar ceva imi spune ca cifra de brazi vanduti va fi crescut un pic si din cauza pomenitului sfarsit al lumii: daca nu constient, macar in subconstient s-ar putea sa fi lucrat nitel judecata cum ca, daca tot e sa sfarsesc, macar s-o fac sub un brad impodobit…

Si tot asa as indrazni sa-mi explic si ce-am auzit zilele trecute la radio (sau la televizor? – n-are importanta), anume ca pe acest final de an nemtii au cam dat inapoi de la achizitii mai mari (gen masini de spalat etc.): or fi vrut, totusi, sa se vada si ei mai intai trecuti de 21 decembrie 2012, nu?

Ce sa va mai povestesc despre acest sfarsit ratat de lume (sau sfarsit de lume ratat/a?)? In editia din chiar ziua „sfarsitului", in pagina 3 din Bild (varianta baden-württemburgheza, cu 10 centi mai scumpa decat cea bavareza!) svabii si badenezii puteau citi un articol cu titlul de-o schioapa: „Cei mai rai hoti de Craciun ai Stuttgart-ului". Era vorba de doi romani (de 20, respectiv, 22 de ani) prinsi cu mainile-n posetele/ buzunarele celor din Targul de Craciun. Cum de-au fost prinsi cei doi „veniti special din Romania" pentru a profita de aglomeratia de dinainte de sarbatori? I-a pus dracu’ (vorba vine) sa intre intr-o librarie unde un alt drac (al de i-a impins incoace) i-a pus sa incerce sa le fure posetele la doua femei: camera de supraveghere i-a filmat, politia i-a prins, iar cei doi si-au cam ratat „sfarsitul lumii", petrecandu-l la parnaie – unde-i vor prinde, desigur, si Craciunul si Anul Nou.

Inchei cu speranta ca in rest toata lumea cinstita a trecut cu bine „hopul" maias si se va cinsti cum se cuvine in Ajun si de Craciun.

Fericite Sarbatori!