Eminescu si „apostolii” sai

Romanul, cind are un purcoi de bani, ii baga in fotbal sau se apuca de literatura. Cunosc cazul unuia, medic roman de succes in SUA, care, nemaiavind ce face cu banii, a angajat pe bani grei un prozator roman sa scrie romanul vietii sale. Ma rog, e plina lumea de nebuni. Unde nu gasesc si eu unul ca asta?… Dar n-am noroc. Unica mea angajatoare a fost o tiganca, ce-mi promisese o bere daca-l "dau" la ziar pe barbatu-sau, care-o caftea ("imi da o suta de pumni in cap, dom’ Radu"). N-am apucat insa sa-mi definitivez sedevrul, ca tiganul a dat ortul popii de "apa la plamini", mai corect spus, de "rachiu la plamini".

Avind bani prisoselnici (cum dracu ii obtine?), domnul Al. Florin Tene, Titina (nu Didina), consoarta dumnealui, si juniorul lor scriu: mult, fluviu, Dunare! Grafomania lor s-a aliat cu grafomania altora si se elogiaza, se perie, se gidila pe burta reciporc, pardon, reciproc prin gazetute-efemeride, pe principiul "magarul pe magar scarpina". Ipochimenul e si un grandoman de clasa, se crede un fel de geniu al neamului, daca trage un vint Tene, sar zece criticastri sa-l comenteze, mai ceva ca pe Cartarescu. La Cluj a infiintat un concurs, la care se da premiul de poezie… "Al. Florin Tene".

Mai grav este ca numitul Tene isi gaseste loc si prin gazete ale Uniunii Scriitorilor (Ateneu, Convorbiri literare), desi a fost dat afara din Uniunea Scriitorilor pentru plagiat. Nemaiavind Uniune, veleitarul Tene a infiintat Liga Scriitorilor din Romania, cu filiale in mai toata tara. Am citit pe Net unele lucruri despre filiala din Iasi a Ligii si gindul m-a dus la "romanii verzi" ai lui Caragiale si la texte ale sale precum Teatrul la tara, Cum se naste o revista sau Baioneta inteligenta. La Casa Armatei din Copou s-au adunat 10 (zece) domni si doamne, probabil ofiteri si tablagii iesiti la pensie, plus cimotiile lor, cinci au ocupat loc in prezidiu, au pus de mamaliga o revista literara, doua doamne adjutant sau maiorese au recitat din "ierotica lui Ieminescu", in fine, chestii de astea. Dar sa-i lasam sa creeze cu doi de "e". E dreptul fiecaruia sa scrie si, la drept vorbind, mai bine creezi (cu doi de "e"), decit sa te timpesti totalmente cu Nora pentru tata sau Te pui cu brunetele.

Pe 2 febr. a.c., plagiatorul de la Cluj, vorbind in numele a trei sute de scriitori membri ai Ligii, a propus Prea Fericitului Patriarh nici mai mult nici mai putin decit canonizarea lui Eminescu. Textul propunerii constituie virful creatiei liricoido-patriotarde a sus-numitului. Nu avem spatiu suficient, ca sa subliniem indeajuns incultura crasa si grandilocventa goala a acestui Rica Venturiano de inceput de secol XXI. De pilda, ca argument pentru canonizare Tene aduce si faptul ca Eminescu a facut scoala primara National Hauptschule (Scoala Primara Ortodoxa Orientala) din Cernauti. Ei, si daca facea o scoala primara catolica sau baptista, nu avea dreptul sa fie canonizat? Tene sare ca puricele si la gitul titanului G. Calinescu., care, dupa plagiator, nu are destul respect pentru Eminescu. In alt loc Tene zice: "a scris multe poezii cu tema religioasa". Mai intii, se refera, probabil, la tema crestina, nu religioasa. Religioase sint, de exemplu, si unele teme budiste intilnite in creatia lui Eminescu. Apoi nu sint „multe" acele poezii, ci, cu ingaduinta, vreo 7-8. In fine: "a introdus in literatura noastra limba literara". Ei, asta-i chiar de Giga cu studiile facute la Poputoaia! Limba literara nu preexista, iar Eminescu a luat-o si a introdus-o. Poetul Tene nu stie ca Eminescu a faurit, a creat limba literara. Si nu a fost singur in trebusoara asta, ci au fost si alti draguti de clasici care au contribuit.

Nu as fi acordat atita atentie acestei muste Tene (tete) enervante, insa demersul ei este relevant pentru cugetul si simtirea unei parti bune a romanilor. In lumea urita in care traim, Eminescu este un reper de puritate morala pentru romani. Insa aceasta este una, iar mustele tete sint alta. Acestea din urma il golesc de continut pe Eminescu, il imbalsameaza in formule sablon, il mumifica si ii mumifica poezia. Roiurile de „apostoli" prostovani si zelosi, de cuconeturi lacramoase, de politicieni vicleni l-au muzeificat pe Eminescu, i-au turnat poezia in cavouri reci de marmura. Iar acum vrem sa-l canonizam, ca sa-l rapunem cu totul!