Enter the Void

 Ultimul film al lui Gaspar Noe e regie in stare pura, experimentata de realizator si in scurt-metrajul We fuck alone (parte a proiectului Destricted – sapte puncte de vedere artistice asupra  pornografiei), unde Noe isi lasa camera sa survoleze personajele, sa se invirta in jurul lor ca un spirit prezent, invizibil, folosind in acelasi timp si un deranjant dar sugestiv efect de stroboscop. In Enter the Void, aparatul de filmat se substituie punctului de vedere al personajului principal, pe care il vedem frontal doar de citeva ori, in oglinda. Ucis in primele 20 de minute ale filmului, acesta se desprinde de trup, observindu-le pe celalalte de sus in extraordinare acrobatii aerobice, care cer cautari pe internet: cum a facut, ce tehnica, ce fel de camera, ce fel de macara. Impreuna cu coloana sonora continua, in spiritul unui mix electronic intunecat, nedansabil, Enter the Void se recomanda ca o realizare vizual-auditiva noua in sensul absolut, in sensul artistic de "nu s-a mai facut".       

Povestea e simplissima: tinerii fratii americani Oscar si Linda traiesc de putin timp in Tokyo, cistigindu-si existenta din cele ale simturilor: el vinde (si consuma) droguri, ea e striparita intr-un club. Nu sint personaje care fac asta dintr-o adevarata nevoie, ci pur si simplu nu cred in locuri de munca "cinstite". Intrebat de sora-sa de ce nu-si ia un job adevarat, Oscar raspunde ca cei care au job-uri nu sint decit niste sclavi. Din punct de vedere al atitudinii filozofice, personajele isi au o masa larga de corespondenti in societatea contemporana, radacinile sociale existind, fara indoiala, in orientarea lui Gaspar Noe. Pina la moartea lui Oscar, filmul se ocupa de prezentul personajelor; mai departe, spiritul lui Oscar survoleaza Tokyo-ul, urmarind ce se intimpla cu celelalte personaje si descoperind, incet-incet, motivele pentru care Oscar si Linda se afla in Tokyo. Tragismul situatiei de familie (parintii morti intr-un accident de masina) este indus fara legatura cu vreun sens al povestii.

In fapt, critica esentiala la adresa filmului ar fi ca nu exista un sens central al povestii; pe Gaspar Noe il preocupa in primul rind tehnica regiei si, imediat apoi, explorarea temei preferate, sexualitatea.

Scenaristic, dezradacinarea tinerilor americani (rezumata exclusiv la faptul ca ei se gasesc singuri in Tokyo) e explicata prin moartea (violenta – de ce neaparat violenta?) a parintilor in accidentul de masina; in plus, Noe stabileste o legatura de destin intre aceasta din urma moarte si violenta din viata copiilor. Atita doar ca nici parintii, nici adolescentii protagonisti nu sint caractere violene. Ei par urmariti de un destin (concept in care inclin totusi sa descifrez ca Noe nu crede) al violentei sau, poate, doar de obsesia lui Gaspar pentru violenta si dorinta de a o demonstra.

Exista un puternic simt al demonstratiei in filmele acestui regizor francez. Referitor la Irreversible (2002), faimos (in ciuda celorlalte calitati ale regie) mai ales pentru secventa in care Monica Belluci este violata anal intr-un pasaj subteran, Noe sustine ca portretizeaza violenta pentru a trage semnale de alarma; conform lui, morala Irreversible ar fi sa nu-ti lasi niciodata prietena singura noaptea pe strazi. In acelasi fel, insa doar pina la un punct, Enter the Void pare a fi o morala impotriva abuzului de droguri (ilustrat senzorial in excesele unui tinar fara experienta de viata); atita doar ca simpla morala nu ii se pare de ajuns lui Noe. Dupa moartea, incinerarea si ilustrarea trecutul lui Oscar, Noe regizeaza inca trei sferturi de ora din film, in care actele sexuale si o meditatie hipnotic vizuala, insa extra-simplist filozofica, asupra spiritului uman in eterna reintoarcere (citeste re-incarnare) dilueaza orice punct de vedere (cum ar fi "traficul de droguri prezinta riscuri mortale" sau "doar sclavii isi iau un job/un loc de munca), intr-o pura constatare a biologiei umane. Dupa ce isi termina povestea (si asa ultra-schematica: "Oscar, tinar traficant de droguri, este impuscat de politia japoneza in urma unui raid"), Gaspar Noe ne mai arata niste sex, care are ca scop, intr-un final ne-surprinzator, renasterea spiritului lui Oscar si reintrarea acestuia in – ghiciti unde? -… in vid. Pesimist, pesimist, dar, pentru cine nu e interesat in mod direct si specializat de regie sau de ultimele realizarile din domeniul imaginii/ sunetului, morala, scopul, punctul de vedere ale filmului se pierd intr-o mare de extremisme, care vor ineca/ vor provoca repulsie spectatorilor tocmai datorita decalajului de educatie vizula. Pe de o parte, Gaspar Noe isi propune in Enter the Void sa duca filmul ca imagine intr-o zona cit mai apropiata  senzorial de experienta unui subiect maxim dechis cu ajutorul drogurilor. Din acest punct de vedere, filmul este fabulos, fantastic, o nebunie; recomandabil celor interesati de regie sau de trip-uri (halucinatii) vizuale. Din orice alt motiv pentru care lumea se uita in general la filme (destindere, emotionare, iluminare rational-filozofica, indreptar moral, constientizare a unui context social-politic, etc.), Enter the Void nu prezinta interes. Tensiunea e permanenta, emotionarea – exclusiv negativa, fundalul filozofic subtirel, moralitatea inexistenta, ba chiar se poate spune ca avem de-a face cu un atac sustinut, o demonstratie asidua cum ca traim intr-o lume a raului ubicuu; contextul politic absent, contextul social –  orasul Tokyo infatisat ca Sodoma si Gomora.

Si totusi scriu despre el pentru ca este o realizare vizuala extraordinara. Pentru ca nu va fi, oricum, niciodata distribuit in Romania datorita continutului extrem (a fost proiectat doar in cadrul programului Les Filmes de Cannes a Bucarest); pentru ca asemenea experiente extreme imbunatatesc cultura vizuala, intarind, in acelasi timp, valorile solide ale oamenilor, care acum le vad supuse unui astfel de asalt senzorial; pentru ca in definitia de astazi a evenimentului in cultura "wham-bam" (a socului, a sunetelor asurzitoare), Enter the Void este un film-eveniment care isi cere respingerea fara drept de apel, cucerind, in acelati timp, noi teritorii vizuale.

Publicitate și alte recomandări video