Caută 
3 MIN
Iubita Exigenta,
N-am prea inteles ce anume ai vrea sa-ti tastez, asa ca facem pocinogul prin a nota – cu neprefacuta uimire – chiar faptul mirobolant al telefonului – inalt doctoral, cum ar veni – catre urechea noastra umila, chit ca, oho, inca destul de sensibila…
O zi grea, in urma (ca si saptamina ce se consuma); abia de ma reculeg. Ma uit la V ciom moia vera ("In ce consta credinta mea") de L.N. Tolstoi, dar nu sint apt decit sa privesc, abulic, televizorul.
Te pup cu perechea mea de buze carunte.
*
Ma uit pe site si ce constat difera intr-un punct – esential pentru mine – de anuntul fotocopiat, pe care mi l-ai pus la dispozitie.
Adica aici, printre altele, figureaza si optinea "lettre" – cea draga inimii mele – pe cind acolo lipseste. Imi ramine, intr-un asemenea caz, sa ma multumesc cu ceea ce se cheama – complet inextricabil pentru mine – sociologie. Sa vad ce iese din efortul meu de persuadare…
Dar nu te-am intrebat cum iti merge la Reni. Treci pe la debarcader, daca nu-l vor fi demontat intre timp in elanul omnidevorator al privatizarii. Si, pazea, sa nu dai cumva peste stafia mea pubertara…
*
Habar nu am pe unde esti in clipa de fata, nici daca stai cumva pe Net, dar iacata, nu rezist tentatiei de a mai varsa o lacrima imensa de semidoct apropo de proiect: cumplit mestesug de timpenie, precum inteleg tot mai distinct, pe masura ce patrund intelesul unor termeni ca antropologie culturala, holistica si alte alea, multe si infricosate. Mintea mea e in clipa de fata aidoma tulburelului din tocitoare: agonizeaza in cautarea unei definitii, a unui statut cit de cit limpid si univoc. Halal de labilitate postmoderna si fragmentarism proteic!
*
Na, ca am dat gata uricioasele pagini manuscrise cu traducerea elucubratiilor mele: ore de exasperare si repulsie, de la trei dimineata. M-am consolat insa cu senzatia din reminiscenta: buzele Doamnei, delicate dar ferme in acelasi timp, combinatie savanta – si exploziva! – intre castitate si concupiscenta, pacat ca s-au livrat fulgurant la inchiderea editiei!…
*
Vad ca aerul Parijului are asupra-ti un efect amnezic: uitat-ai de cei doi ochi pironiti in apa Prutului… Ce mai faci? Da un semn sa stiu ca nu te-ai sumetit de tot. Si lasa, ca dracul, in speta cel evropienesc, nu-i chiar asa de negru precum pare. Rezolvi tu si cu formalitatile, si cu tribulatiile.
In ce ma priveste, sint fericit ca m-ai gratulat cu un raspuns: tocmai eram pe punctul sa ma transform intr-un episod insignifiant din glorioasa ta biografie. Cit despre cariera, si inca de creatie, aici nu ai dreptate in presupusul tau restrictiv: sint, dimpotriva, un animal omnivor; iar daca m-am exprimat cam abstrus si fortuit stiintific, oricum ramin o tata de cartier, curioasa mai ales intrucit priveste genul acesta de subiecte. Asa ca te rog sa-mi scrii mai amanuntit cum devine chestia cu tapetele pariziene in comparatie cu alea de la Kisiniov…
*
Pina atunci, o birfa parabolica de p’aici. Contrafort-ul cel mai recent (nr. 3-4 pe anul curent) baga un editorial masiv, cu articolul 13 si moldovenismul: un soi de reverberatie (pentru ca in clipa de fata toti se boldesc sa vaza daca ai nostri vor zdrobi au ba caldarimul din Krasnaia plosceadi, dupa cum a pohtit mai saptamina trecuta premierul) la tevatura cu modificarea Constitutiei. Nici romanul ireductibil Ghimpu n-a cutezat atunci sa atace sacrosanctul glotonim. Sigur ca moldovenismul este un construct etnic si geopolitic artificial (cum "s-a prins" acum doua luni, la Bucuresti, Teodor Baconschi); nici vorba ca deruta identitara ne joaca o gramada de feste (democratice, economice, geopolitice si ce mai are-n turbinca tarul Putin). Dar ce au doar elitele intelectuale din Chisinau cu datoria de a face "pedagogie identitara printre proprii cetateni pentru a cultiva constiinta nationala romaneasca"? Nu e asta un apanaj comun cu Dimbovita? Intreb, nu musc…
