Est modus in rebus…

Zilele trecute, un bun amic mi-a semnalat un articol recent de gazeta. Era dezolat de tonul coborit al pamfletarului, de siguranta acestuia in a insira, la adresa lui (e vorba, desigur, de zisul meu amic), vadite neadevaruri. Intr-un final, jurnalistul ii pocea pina si numele. Am incercat (zadarnic!) sa-l consolez. Nu e singur in suferinta. De-a lungul unei cariere literare de mai bine de douazeci de ani, am avut parte, adesea, de un tratament similar. Te miri cine s-a gasit sa-mi masoare umbra, sa-mi traga la cintar moralitatea, sa-mi vire aratatorul bont in cosul pieptului, sa-si amestece promiscuu rasuflarea cu a mea. Am avut parte, asadar, de tot felul de lectii. Unul m-a invatat logica elementara si secretul adunarii unitatilor. Altul mi-a tinut o prelegere despre etica si principii. Al treilea m-a invatat buchiile si subtilitatile gramaticii. Al patrulea, nationalismul si jertfirea pentru cauzele scumpe. In fine, un al cincilea (ca sa n-o mai lungesc) m-a injurat de-a dreptul. In lipsa de argumente, n-a aflat, sarmanul, ceva mai bun. I-am spus amicului meu ca asta e soarta oricarui ins care incearca, astazi, sa urmeze calea bunului simt. Est modus in rebus: trebuie sa pastram o masura in toate… Dar la masura se raspunde cu entuziasmul necugetat al imprecatiei. Calmul se loveste nesmintit de fierbinteala exaltatului. Scepticismul, de universala ebrietate. Mai poti sa adaugi ceva?
In pofida acestor concluzii care par a interzice orice discutie, persist in credinta ca e recomandabil (mai ales acum) sa ne tinem cumpatul si sa judecam drept. Cred, orice s-ar spune, ca exista intotdeauna grade ale vinovatiei, ca nu e deloc bine sa-i punem pe pacatosi in aceeasi oala. Ca sa revin la exemplul din articolul trecut: nu poti sa sustii in mod rational ca turnatorul e mai vinovat decit securistul care l-a impins sa semneze un angajament. Despre securist nu se spune si nu se scrie nicaieri nimic (ca si cum nici n-ar exista, ca si cum n-ar fi jucat rolul principal), ne intereseaza cu exclusivitate biografia colaboratorilor. Vedeta mediatica ramine, asadar, victima si nu calaul. Ea umple intreg ecranul. Nu cred ca procedam tocmai bine. Si nu sint singurul care gindesc astfel. Colonelul Ciurlau isi ride in barba, iar noi ne sfadim in probleme secundare.
Asta nu inseamna ca aprob turnatoria, ca o consider vreo meserie nobila. N-a fost citusi de putin nobila. Delatorul ramine, orice s-ar zice, delator. El a gresit in conditii determinate (isi poate afla o scuza sau mai multe), dar asta nu inseamna ca fapta lui nu inseamna o imensa mirsavie. Greu de inteles. Si mai greu de iertat… Iar aceasta mirsavie nu devine mai mica daca omul spune ca a fost constrins, amenintat, supus santajului, cum s-a intimplat in atitea rinduri. Devine doar mai usor de priceput. Pe de alta parte, nu poti avea nici o intelegere pentru cel care s-a oferit cu bucurie sa-si toarne apropiatii, pentru asa-zisul „voluntar” (daca tot se facea in comunism „munca voluntara”!). Asadar, inclin sa cred ca exista grade si prioritati in judecatile noastre. Scriu aceste rinduri asumindu-mi, cu buna stiinta, riscul de a nu fi nici de aceasta data inteles, de a fi citit, cum ar veni, in pripa. Pesemne ca lumea nu are timp. Dar asta nu inseamna ca are si dreptate.
As dori sa mentionez pentru cei ce m-au citit grabit urmatorul lucru (pe care in alte conditii l-as fi trecut sub tacere). Prin martie 1985, am fost chemat in mai multe rinduri la sediul Securitatii din Iasi si indemnat de catre tinarul locotenent Boboc (?) sa devin colaborator. Am refuzat. Dar nu acest fapt mi se pare important. Au mai refuzat si altii. Important e altceva. Si anume sentimentul de uriasa rusine, pe care l-am avut cind ieseam din cladire: nu pentru ca refuzasem sa devin turnator, ci pentru ca un semen de-al meu imi facuse o atare josnica propunere. Mi-a fost rusine atunci ca sint om…
Revin: e lucru indicat si important sa-i indepartam pe fostii turnatori din politica. Sint santajabili. Dar, poate, este la fel de important sa nu gresim decisiv in judecatile si deciziile noastre. Pentru asta, repet, sanatos lucru e sa ne pastram cumpatul. Si sa privim cu o doza de scepticism spectacolul mediatic dezlantuit in ultimele saptamini.