Frica de SUA

Pe cind canicula nu se instalase inca-n tara, in drum spre Germania fiind, citeam ziar dupa ziar (Evenimentul zilei, Romania libera, Cotidianul, Gazeta sporturilor…). In EvZ din 3 iulie, mi-a atras, printre altele, atentia un articolas: "Statele Unite, pericolul nr. 1". Un sondaj facut printre europeni arata ca acestia considera SUA drept "cel mai mare pericol la adresa stabilitatii mondiale", mai abitir decit state precum Iran, Coreea de Nord si, nu in cele din urma, Rusia. Ba mai mult, daca 32% dintre francezi, germani, italieni, britanici si spanioli (printre care s-a facut sondajul) sint convinsi de "pericolul" SUA, 19% de cel chinez, 17% de cel iranian si 11% de cel nord-corean, iata ca doar 5% se tem de Rusia.
Dincolo de faptul ca orice sondaj care ar include si tarile est-europene mai mult ca sigur ar scoate sensibil mai in fata Rusia, avem de-a face cu o stare de fapt care probabil nu se poate explica altfel decit prin vizibilitatea extrema a Statelor Unite prin razboiul din Irak (coroborata cu mersul prost al acestuia si cu imaginea "naspa" a cowboy-ului Bush Jr.), asta pe de-o parte, si antiamericanismul plus pacifismul pronuntat al occidentalilor. Iar cel putin in ce priveste tari ca Franta si Germania, lucrul acesta nu prea mira, de vreme ce tonul opiniei publice este dat in tarile acestea preponderent de publicatiile de stinga. O stinga ce va mai ramine, din pacate, multa vreme aproape insensibila la mostenirile nefaste ale comunismului, asa cum infloresc momentan in Rusia lui Putin.

Rusia, pericolul de "5%"

Iata ca pina si intr-un eseu (foarte interesant, de altfel) despre islamism ("Gottes Gegenkultur. Der Islamismus ist viel mehr als ein Fanatismus der Verlieren"/ Contracultura Domnului. Islamismul e mult mai mult decit un fanatism al perdantilor, Süddeutsche Zeitung, 09.07.07), referindu-se la problemele pe care le au europenii in a reactiona la provocarea islamista, autoarea, Sonja Zekri, scrie ca "batrina si precauta Europa, care a obtinut secularismul, depasirea nationalismului si-al fascismului abia dupa razboaie cu mari pierderi, priveste aceasta dragoste pentru utopie cu atit mai multa groaza, cu cit nici un stat n-a putut vreodata sa traiasca o experienta dureroasa in lolcul altuia". (Utopia de care vorbeste Zekri se refera la faptul ca ideologii islamismului vad in Coran cartea care ofera raspunsurile potrivite pentru orice domeniu, ca-i vorba de drepturile femeii ori de toleranta fata de minoritati.) Daca recititi citatul de mai sus, poate ca veti remarca un lucru: parca lipseste ceva! Exact: lipseste comunismul. Desi o jumatate de secol jumate din Europa a fost comunista si cu toate ca "batrina Europa" a dus un razboi rece aprig si el pina sa sucombe utopiile de state comuniste devenite, fara exceptie, dictaturi cu diferite grade de atrocitate, comunismul nu este inclus in rindul relelor "depasite". Mai mult sau mai putin ironic, am putea crede, desigur, ca poate Zekri nu-i convinsa de "depasirea" comunismului. Dar nu cred. Pur si simplu comunismul nu intra in discursul massmediei occidentale de stinga (care, cum ziceam, da tonul opiniei publice) in rind cu lumea relelor istorice majore, care sint, vezi doamne, doar doua: nationalismul si fascismul. Desigur, in afara de o parte a Germaniei (fosta RDG), nici un alt stat occidental n-a experimentat pe propria piele ce-nseamna, de fapt, comunismul, explicindu-se, poate, si astfel de ce acesta nu e considerat un rau major similar fascismului. Dar si asta este deja alta poveste (lunga si ea). Cert e ca sensibilitatea opiniei publice occidentale este (aproape) exacerbata vizavi de dreapta extrema (nationalism, neonazism, vazute mereu si ca expresie a antisemitismului, de exemplu) ori fata de "pericolul nr. 1" SUA, dar (aproape) adormita vizavi de pericolul de "5%" al Rusiei putiniene.