Gilceava grafomanului cu procedura

duminică, 31 octombrie 2010, 18:54
3 MIN
 Gilceava grafomanului cu procedura

Habar n-am cu ce s-au soldat alegerile presedintelui USM. Cristina, secretara-dactilografa, mi-a telefonat in timp ce ma indepartam vertiginos de capitala, ca sa-mi spuna ca "Suceveanu a cistigat, cu o diferenta de 13 voturi", dar ca, in ultimul moment (oh, aceste ultime momente, de dinaintea saltului, cind basculezi intre intentie si himera!), hirsit in chichitele procedurale (ca nu degeaba a incalzit in tineretile sale fotoliul de vicepresedinte al Parlamentului), Valeriu Matei va fi invocat nu stiu ce clauza de statut – sau cam asa ceva – drept care intreaga opinteala a masei scriitoare a devenit, vorba ceea, nula si neavenita. Acu’, daca ar fi sa acceptam de buna presupozitia, totul trebuie luat, sisific, de la capat: cu noi invitatii (prin posta, ca mail nu au toti, iar unii, la auzul substantivului, te-ar putea probozi pentru exces de familiaritate: "Ce mail, bre, ca as putea sa-ti fiu parinte!"), noi telefoane si, fireste, cu alta campanie. Si n-ar fi rau, cu respect opinez, fiindca in vremuri de inanitie ca ale noastre inca un zaiafet si inca un chiolhan (cu ghiurghiuliul aferent & vodca indispensabila), date intru persuadarea condeielor cu drept de vot, nu strica deloc, ci, exact, tine de sat; iar in plan ontogenetic (da’ ce va mirati asa? – termenii astia sint recurenti la noi!) ar insemna inca o bifa in programul individual de supravietuire. In formula mai sintetica: alegeri noi – mincare pe saturate, baut cit cuprinde intru sanatatea si elanul ascensional al candidatului, electorat satul (ceea ce ar fi o realizare enorma fata cu actuala stare a sistemelor noastre digestive, prin care se propaga doar parerile de rau) si competitori multumiti ca se afla in treaba.

Zau! Mie unuia mi-ar fi placut sa ne mai socializam o data in imensul hol de la parterul Uniunii, unde, dupa caz (si cazurile astea au cam cazut metronomic in ultima vreme), se tin mitinguri funerare, cu mortul inert in epicentru, urmate de nunti, cumetrii si, desigur, de zile de nastere – forme ale unui bovarism de tranzitie pe care degeaba il ignora Academia: mai buna oglinda etnopsihologica nici ca gasesti. Unii, ca Mircea V. Ciobanu, de exemplu, s-au simtit tentati sa vada aici o sinistra coincidenta ("Fiindca aceasta adunare se produce acolo unde – "traditional" – ne luam ramas bun de la cei decedati, inteleg ca organizatorii vor sa ne spuna ca USM este defuncta, iar noi sintem invitati sa-i cintam prohodul"), inapti, vai, sa descopere subtilul mestesug de coroborare a lui memento mori cu carpe diem. Ca nu de alte flori decit ale metafizicului din interstitii am fost noi chemati sa vociferam o juma’ de zi tocmai in polivalentul perimetru...

Nu stiu in ce masura vorbele ca Uniunea Scriitorilor din Moldova ar fi in plin colaps financiar, managerial, deontologic si cum mai vreti se pot proba asa-zicind suta la suta. La cite resentimente intr-o tabara si apoteoza in cealalta, e sigur ca nu le putem lua drept moneda (absolut) curata. Aparentele insa stau la discretia tuturor, unele obstinat de univoce, dar mai ales teribil de evidente. De pilda, invazia de veleitari si obscuri, decretati peste noapte, in baza unor rime cu handicap sau a unor alineate amorfe, membri ai Uniunii: cu beneficiul inerent de tupeu si mirlanie de care te ciocnesti indata cum patrunzi in sediu. Uniunea a devenit, cum sa zic?, mult prea incapatoare, jenant de accesibila, ca o tirfa ieftina, la indemina oricarui libidinos. Este incredibil cita masa de manevra s-a acumulat intre timp, cita gelatina agresiva s-a instalat in scripte si pe culoare. Grafomanii astia ar fi trebuit sa viermuiasca la poarta sau prin alcovurile cui ii are, dar au ajuns, iacata, sa faca legea, sa impuna imaginea, sa te reprezinte, vorba lui Mircea. Pe cont exclusiv propriu, s-ar fi anulat de la sine, dupa prima descindere in agora. Sub auspiciile Uniunii – sinucigas de generoase, repet – sint girate, ai zice, prin simpla coabitare cu talentele reale, nascute, iar nu facute. Este capul de acuzatie cel mai grav care i se poate si trebuie adus fostei conduceri a USM. Oare nu asta e motivul pentru care octogenarul Aureliu Busuioc si-a anuntat demisia dintre scriptori?

Comentarii