Identitati europene

Paris. De fiecare data cind sint aici caut expozitia de fotografii de pe grilajul unui parc pe care-l indragesc mult, Jardin du Luxembourg. E o initiativa a Senatului Frantei, al carui sediu e in apropiere, in Palatul Luxembourg, sa organizeze expozitii tematice de fotografii. Incepind cu anul 2000. Odata, cu mai multi ani in urma, erau expuse fotografii premiate de nu stiu ce agentii. Una dintre acestea surprindea momentul in care statuia lui Lenin era desprinsa de pe soclul din fata Casei Scinteii, Casa Presei Libere de acum. Am fotografiat aceasta… fotografie, o am pe undeva.

De data aceasta tema e  Identitati europene. Expozitia a fost inaugurata in 26 februarie si ar fi trebuit sa se inchida in 24 mai. Alegerile pentru Parlamentul Europei au determinat autoritatile sa mai amine pina pe 7 iunie inchiderea acestei expozitii. Realizata cu concursul parlamentelor din cele 27 de tari ale Uniunii Europene, impreuna cu cele trei tari candidate (Turcia, Croatia, Macedonia), expozitia isi propune sa contribuie la intarirea increderii in identitatea europeana, descoperind radacinile politice si religioase ale Europei, patrimoniul sau monumentele, caracteristicile sociale ale fiecarei tari, importante pentru Europa in evolutia sa stiintifica, tehnolgica si culturala. Fotografiile selectate jaloneaza evenimentele democratice mai importante, prezenta tineretului si a universitatii in viata fiecarui popor, in diferite epoci. Alaturi de fotografia principala, alte doua, raportind despre functionarea institutiilor din tara respectiva, imortalizind imagini ale unor cladiri emblematice. Pe site-ul de prezentare a expozitiei sint selectate trei fotografii: prima surprinde momentul in care este distrus Zidul Berlinului, la  10 noiembrie 1989. Un copil de numai 10-12 ani, inarmat cu dalta si un ciocan, frumos, blond si incrincenat, incearca sa decupeze bucati din acest simbol al despartirii care a separat Germaniile timp de 28 de ani. Reunificarea Germniei a insemnat si inceputul unificarii Europei. Alaturi, fatadele a doua cladiri emblematice: Bundesrat-ul, parlamentul landurilor, si Bundestag-ul, reprezentind parlamentul federal,  interesul poporului. A doua fotografie aminteste de anul 1965 in Anglia; mai multe greve au blocat industria si au provocat lungi perioade de intrerupere a electricitatii. Autoritatile au recurs atunci la vechile  becuri cu gaz. In fotografia  selectata,  un domn elegant, cu gambeta si ochelari, aprinde becul cu gaz. E o fotografie alb-negru, sugerind discretie si adaptare. Alaturi, doua superbe fotografii color, secvente din Camera lorzilor si Camera Comunelor. A treia fotografie ne priveste: un grup de tineri urcati pe un gard sau un parapet, facind parte dintr-o masa anonima, agitind tricolorul de pe care a fost decupata stema comunista. Crispare, inversunare, exasperare. Un moment din revolutia romana, descatusarea, participarea tuturor, momentul de gratie de acum douazeci de ani care ne umpluse inimile de speranta. Desigur,  alaturi, doua fotografii simbolizind „institutionalizarea" revolutiei, prin cele doua camere cu prerogative identice, cum rezulta din explicatii.

Fac un tur rapid prin fata tuturor exponatelor, apoi in sens invers, cu atentie, apoi ma plasez la o cafenea de vis-a-vis, Le Rostand, si, in fata cu un pahar de rosé, incep sa observ. Expozitia e veche, parizienii au vazut-o, trec grabiti. Ramin turistii. Un cuplu de culoare, sofisticat, probabil de peste ocean, este vizibil interesat, se opreste, citeste explicatiile, se departeaza pentru perspectiva. Doi domni bine imbracati, aer sceptic, intelectuali, manifesta un interes de observatori experimentati. Un tinar cu rucsacul in spate, turist  versat, imbracat adecvat, pare cel mai implicat. Se apropie, citeste, se departeaza, revine. Un domn explica celor doi copii, lectie de educatie civica. Toti se opresc uimiti in fata fotografiei din Romania. Nu stiu ce vorbesc, tare sint curios, oare se refera si la faptul ca acei tineri din fotografie au invadat acum Europa, cum tin sa-mi aminteasca  cei cu care am contacte? A doua fotografie care infatiseaza Romania e un alt moment din demolarea statuii lui Lenin (comentariu: desprinderea de tutela sovietica), alaturi de doua secvente din interiorul Palatului Parlamentului.. In sfirsit, dupa cele doua extrase de violenta, o fotografie a lui Tristan Tzara, fondatorul miscarii dada, o contributie la cultura europeana, o constructie. Alaturi, insa, doua fotografii exterioare ale imensei cladiri a Casei Poporului. Nu ma pot abtine sa nu ma gindesc: oare ce ar fi spus Tzara de aceasta alaturare?

Obtin un superb album de la Libraria Senatului, toate cele 85 de fotografii, cite trei de la tarile Uniunii, cite una de la aderenti si una infatisind  hemiciclul Parlamentului  European de la Strasbourg, 785 de deputati. De luni, 8 iunie, aici vor fi si ai nostri. Sint curios daca vreunul dintre ei va voi sa vada acest album si sa mediteze asupra acestei embleme a Europei si a modului in care este perceputa Romania de catre ceilalti. Eu am facut-o si nu am trait un sentiment stenic. Cum sa nu te incerce invidia cind Grecia se infatiseaza cu amfiteatrul teatrului antic de la Delphi, sau Spania, Franta, Malta, cu palate monumentale? Cind fiecare tara se prezinta cu momentele ei de eroism si constiinta (un slovac isi ofera torsul tancului sovietic, la Bratislava, in 1968; cetatenii unguri manifesteaza pe un tanc, la Budapesta, in 1956; Lech Walesa cheama muncitorii impotriva regimului comunist, la santierul naval din Gdansk, in 1980; dar primavara de la Praga?), noi ce oferim? Cum sa nu te simti altfe, cand gasesti fotografii superbe ale unor castele, peisaje care-ti taie rasuflarea, cartiere-emblema din capitale europene si de la noi nu e nici un monument memorabil, nici o cladire de institutie universitara (Irlanda e simbolizata de Trinity College din Dublin, fondat in 1592) sau de cult (Bulgaria se mindreste cu manastirea Rila), nimic care sa aminteasca de urmele culturii antice? Cine o fi oferit imagini despre Romania? Cine le-a selectat?

Subiect de meditatie: cautati  site-ul acestei expozitiei de fotografii Identites europeennes, priviti poza infatisind revolutia in direct, comparati cu ce sintem azi si incercati sa fiti optimisti. Dati-mi si mie de veste daca v-a reusit acest experiment.