Iesiti in oras, domnule primar!

Cine ar crede ca viata unui iesean este linistita, ca, din fire, el e un om molcom, calm, greu de clintit din ale sale s-ar insela amarnic. Proverbiala lentoare moldoveneasca e o boala impotriva careia primarul actual, dl Gheorghe Nichita, a gasit antidot. Adica a transformat Iasul intr-un oras care te scoate din minti daca esti nevoit sa ajungi in mai multe puncte ale sale in aceeasi zi. Nu stiu altii cum sint, dar eu de felul meu incerc sa ramin o persoana civilizata: nu scuip pe jos, nu arunc hirtii pe strada si nu injur. Asta e teoria. Dar, ca sa fiu sincer pina la capat, de injurat injur zilnic, printre dinti, in gind sau, cind sint singur in masina, in gura mare. Am sa va detaliez mai departe motivele.

Sa va povestesc, mai intii, prin ce trebuie sa trec ca sa pot ajunge din cartierul in care locuiesc (Alexandru, pe soseaua Nationala) pina la institutia la care lucrez (Universitatea "Al.I. Cuza"). Mai intii, trebuie sa-mi scot masina din asa-numita parcare. Care, intre timp, s-a transformat intr-o adevarata mlastina. Daca nu ma scufund pina la genunchi in mocirla de linga blocul meu, e pentru ca o mare parte din mizga este mutata de autoturisme pe trotuar si pe sosea. Sincer, am crescut la tara, merg si acum destul de des acasa ori la prieteni care stau pe linga Iasi, dar nicaieri nu mi-a fost dat sa vad atita noroi. Nu cred ca exista in toata Romania un oras mai mizerabil si mai impracticabil decit al nostru. Sau, ma rog, al primarului Gheorghe Nichita. Bun, reusesc sa extrag masina din clisa adinca, o aduc la suprafata. Credeti ca ma pot urca in ea ca sa ma duc la serviciu? Ei, as! Ma intorc acasa si-mi schimb pantofii si, daca e nevoie, si nadragii, ca nu imi permit sa ma arat in fata studentilor plin de noroi. Asta e adevarul: ca sa traiesti in Iasul anului 2009, ai nevoie de salopeta. Sigur, mofturi, o sa spuneti, ce-ti trebuie masina, de ce nu mergi pe jos? Foarte simplu, pentru ca asta inseamna, in cartierul meu, o adevarata aventura, care iti cere abilitati de patinator. Ceea ce urmeaza nu e mai placut: ca sa iesi din Alexandru, ai doua posibilitati: fie peste pasarela de la piata (in constructie pina la inceputul anului, incit pe acolo faceam pina in centru cam cit mi-ar fi trebuit sa ajung in Tirgu Frumos), fie pe la bariera de la BJATM. Am crezut ca traficul o sa se fluidizeze daca s-a schimbat traseul, dar e mult mai rau. Strazile arata ca dupa bombardament, asa ca e normal ca bietii soferi sa-si protejeze masinile si, ocolind gropile adinci, sa mearga pe contrasens. Daca mai am si norocul ca bariera sa fie pusa, incerc sa ma amuz, sa fac haz de necaz ca sa nu-mi tocesc nervii inutil. Mai directionez o injuratura decenta catre edili si… astept. Ajung, facind slalom printre gropi, la Universitate. Acolo, bineinteles, nu sint locuri de parcare. Dau ocol, caut pe alte stradute, intr-un sfirsit reusesc sa plasez masina destul de departe. De acum imi pot incepe ziua de munca. Greul a trecut… Si totusi, de ce merit toate astea? Imi platesc impozitele, sint cu taxele la zi. Si ca mine, zeci de mii de ieseni.

"Sa imi aduceti la cunostinta zonele unde siunt astfel de focare de noroi", aflu dintr-un cotidian ca ar fi replicat nonsalant dl primar Gheorghe Nichita, intr-o sedinta de consiliu, in care a aflat cu stupoare ca in Iasi exista mocirla. Care va sa zica, ocupat cu prioritatile de partid, domnia sa habar nu are de una dintre cele mai grave probleme ale orasului pe care ar trebui sa il administreze. Va spun eu, domnule primar: mai mult de jumatate din oras este practic inecat in noroaie, multumita proiectelor dumneavoastra de reabilitare a retelelor de canalizare, de gaz, care incep cam prin noiembrie si ramin in stadiul de santier pina da primavara. Atunci scapam si noi de noroi si dam de praf. In timpul iernii, binecuvintam perioadele cu inghet. Le asteptam sa faca ceea ce ar fi trebuit sa faceti dumneavoastra, cei din fruntea orasului. Probabil ca traseul pe care circulati dumneavoastra zilnic, intre Copou si Palatul Roznovanu nu e in aceeasi situatie, dar de aici nu trebuie sa trageti concluzia ca intregul oras e curat, ca peste tot te poti plimba cu pantofi lustruiti si costum impecabil. Iasul adevarat pretinde mai degraba cizme de cauciuc, domnule primar. Oamenii nu v-au votat ca sa stati mai mult prin Bucuresti si sa faceti politica partidului, ci pentru a ramine in Iasi si a vedea care sint marile sale probleme. Or, acest lucru nu e posibil nici din capitala, si nici din birou. Vazut pe fereastra, orasul s-ar putea sa arate bine. Dar de ce nu va programati o excursie cu automobilul (eventual personal, ca sa va doara sufletul), ca sa vedeti fata adevaratului Iasi. Si nu prin Copou sau pe Stefan cel Mare, ci prin cartierele in care stau oamenii care, nici acum nu inteleg de ce, au pus stampila pe numele dumneavoastra. Veniti prin Alexandru (dar nu pe bulevard), prin Dacia, prin Mircea si dati, daca aveti curaj, ochi cu oamenii. Si explicati-le de ce este nevoie ca in fiecare zi sa mearga prin noroiul pina la glezne, de ce e nevoie sa-si strice masinile prin craterele din sosele. Si priviti-i apoi in ochi si vedeti ce puteti citi acolo. Dar sa nu le mai spuneti ca e nevoie de timp, pentru ca rabdarea are si ea limitele ei. Dupa aceea, intoarceti-va in birou si poate veti vedea realitatea altfel. Mai mohorita, mai cenusie, mai plina de murdarie. Asa cum este si orasul pe care va faceti ca il administrati si de care pretindeti ca sinteti indragostit.

Iesiti in oras, domnule primar!