Inceputuri

Beginners a facut ceva vilva cam in urma cu jumatate de an, fiind salutat cu recunostinta mai ales de partea mai tinara a publicului de filme pe calculator. Din trailer se ghicesc doua niveluri de actiune, ambele legate de viata personajului principal. Parind bazat pe o experienta autentica a relatiilor apropiate, Beginners adreseaza problemele inimii in fagasul pe care producatorii de film si marketerii se bucura sa-l trimita glont catre segmentul de virsta 19-30, 17-32 sau 15-40, in functie de anotimpul din ziua studiului. Cu citiva ani in urma, la un atelier de productie de film, eram uimit de absenta din astfel de studii a oricaror exceptii la teoria conform careia oamenii de film pina in 30 de ani vor crea despre dragoste, despre familie si societate dupa 30, urmind apoi politica pina la moarte. Scenaristul si regizorul Mike Mills e nascut in 1966. Se pare ca unii nu se vindeca niciodata.

Dupa cum banuisem, personajul principal, desenatorul de 38 de ani Oliver (Ewan McGregor), preia aspecte biografice direct din viata creatorului sau. Filmul incepe cu singuratatea acestuia dupa moartea succesiva a ambilor parinti. In urma decesului mamei, tatal sau isi declarase homosexualitatea reprimata de-a lungul casatoriei, urmind sa mai traiasca inca 4 ani, in vechea si acum cu bucurie exprimata noua stare. In rolul tatalui, Christopher Plummer declara, candid, fiului surprins: „Nu vreau sa fiu gay doar teoretic. Vreau sa fac ceva in privinta asta".

Relatia tata-fiu, dominata de grija ultimului pentru batrinul „vesel", atins, la urma, si de cancer, este dominata de incurajari reciproce pe tema iesirii din singuratate. Desenatorul Oliver, pe care o penita romaneasca l-ar caracteriza probabil, cu duiosie dispretuitoare, drept „flacau tomnatec", impartaseste un traseu emotional familiar: dupa mai multe relatii, in urma carora a ajuns sa-i fie foarte usor sa paraseasca oameni, a inceput sa aiba probleme cu credinta: „Nu cred cu adevarat ca o sa functioneze relatia si atunci fac in asa fel incit sa nu functioneze." Isi ia un ciine.

Previzibil chiar si pentru un spectator neexperimentat, „dulcineea" (in vocabularul unui tata) apare fara intirziere cu ochi mari si accent frantuzesc, insa autorul Mike Mills face tot ce-i sta in putinta pentru a complica si ingreuna amanuntele apropierii, cit sa tina un film intreg. Interesant ca gindire scenaristica, personajul fetei e o actrita care-si duce viata mai mult prin hoteluri. Intre angajamente, intelege perfect traseismul emotional modern, expunind aceeasi lipsa de credinta in orice minune noua, altcindva ceva normal, afectata, intre timp, de timp. Ii spune lui Oliver, ca si cum s-ar adresa siesi: „Uneori arati foarte singur, de parca abia ai ajuns in locul asta".

Fata de ezitarile fandosite ale „tomnaticilor" emo, tatal lui Oliver (Christopher Plummer) isi cumpara haine noi, isi face un prieten – Andy, care studiaza sa-si ia licenta de pirotehnist -, isi gaseste un preot gay declarat, sa-l ghideze pe plan spiritual, viziteaza, pentru prima data in viata, un psiholog terapeut, se alatura unui grup de cinefili si intra in asociatia pentru mindrie gay din Los Angeles. Moartea tatalui este declarata prin voice-over si vizualizata din unghiul lui Oliver inca de la inceputul filmului. Cu toate acestea, relatia tata-fiu se arata si se dezvolta in continuare, prin flash-back-uri, Mike Mills concepind montajul mai ales la nivel ideatic.

Capcana celor trei personaje, in care principalele (baiatul si fata) sint eclipsate de personajul model, in cazul acesta tatal, nu-l ocoleste nici pe Mike Mills. Desi acorda mai mult timp cinematografic relatiei dintre iubitii neincrezatori, Plummer ramine permanent in prim-plan, cu toata moartea lui de la-nceputul filmului. Bineinteles, nu e grav. Mills reuseste oricum sa sugereze re-deschiderea emotionala a „flacaului tomnatic" in urma experientei cu actrita alienata, insa poate mai importante pentru el sint gindurilor catre tata si incercarea lui de a-si trai viata adevarat/real chiar si incepind cu 84 de ani.