Intre adevar si dreptate

Prima data m-am enervat la meciul SUA-Slovenia, cind americanilor pur si simplu li s-a luat victoria anulindu-li-se un gol perfect valabil. A doua oara m-am enervat si mai tare la meciul Brazilia-Coasta de Fildes. M-a enervat modul „intelegator" in care era comentat jocul Braziliei, „intelegator" in sensul acela de recunoastere fara posibilitate de rest a superioritatii Braziliei. Asta in contextul in care fabulosul Luis Fabiano a reusit sa-nscrie un gol fabulos ajutindu-se doar de doua ori fabulos de intimplator de mina! Da’ mai conteaza la ce gol fabulos a dat? Iar arbitrul… Pai, culmea, un francez care ar fi avut motive-n plus sa aiba nitel constiinta incarcata (ca reprezentant al natiunii din care face parte) vizavi de orice gol dat cu miini si cu picioare cu tot! Si m-am enervat inclusiv a doua zi, cind am citit in Gazeta sporturilor corespondenta lui O. Ioanitoaia, in care am putut gasi urmatoarea perla de logica: „La Brazilia-Coasta de Fildes, 3-1, francezul Stephane Lannoy a comis-o si mai grav (decit malianul care a anulat golul americanilor, m.a.). Sigur, Selecao a cistigat pe merit, dar echilibrul partidei s-a rupt in momentul in care Luis Fabiano a inscris pentru 2:0 in mod fraudulos!". Sa recapitulam – pe merit, dar cu un gol fraudulos prin care s-a rupt echilibrul! Splendid!

Dar macar acest meci „merituos" a fost cu goluri, caci urmatorul, cel cu Portugalia, s-a terminat 0:0 – si asta cu largul ajutor al unui arbitraj foarte „intelegator", cita vreme brazilienii pur si simplu par sa aiba liber la hent: un fundas brazilian (Juan), in postura de ultim aparator, opreste balonul cu mina ca sa nu ajunga la Cristiano Ronaldo care ar fi scapat singur spre poarta braziliana. In mod normal, stoperul brazilian trebuia eliminat (era minutul 25!). Pedeapsa reala? Un simplu cartonas galben. Si de parca n-ar fi fost suficient, alt fundas (Lucio) a facut hent in careu, hent amendabil cu penalty – dar ti-ai gasit! Cum sa primeasca Portugalia penalty pe final de meci?

Cam la fel cum s-a comentat meciul Brazilia-Coasta de Fildes s-a comentat si cel din optimi dintre Germania si Anglia (4:1) – cu al sau gol perfect valabil nevazut de arbitrii partidei. Ca Germania ar fi cistigat oricum!… Dar putem sti? Chiar putem fi siguri ca nemtii ar fi cistigat meciul daca golul lui Lampard – de 2:2! – ar fi fost vazut si de tusier? Eu spun ca nu putem sti.

Care va sa zica asa: este adevarat ca mingea a intrat in poarta? Da. Este drept sa nu fie recunoscut golul? Nu.

Desigur, am putea sa-l invocam aici pe William Faulkner, din care si-au ales cei de la Dilema veche mottoul revistei:

„- Adevarul nu se confunda intodeauna cu dreptatea.

– Unde ai citit asta?

– In toate cartile bune…".

Si e adevarat ca afirmatia aceasta ar putea fi valabila chiar si in fotbal, nu doar pentru cartile bune – anume ori de cite ori adevarul de pe tabela reflecta exact golurile date-n teren, dar tocmai cei care au pierdut au jucat mai frumos, mai spectaculos, au aratat un fotbal adevarat. Ei, drept e sa fie asta? Desigur ca nu-i drept – dar poate fi acceptat cita vreme nu s-a obtinut fraudulos rezultatul.

Dar atunci cind inscrii un gol perfect valabil si arbitrul fie ti-l anuleaza, fie ti-l ignora (nevazindu-l), e chiar strigator la cer, pentru ca se evita artificial (prin invocarea unui regulament retrograd) situatia ideala: suprapunerea dintre adevar si dreptate!

Intr-un interviu dat cotidianului Frankfurter Allgemeine Zeitung (29.06.10), fostul mare arbitru german Markus Merk formuleaza o idee cit se poate de interesanta pentru schimbarea regulamentului astfel incit sa se poata evita aceasta prapastie dintre adevarul din teren si cel de pe tabela de marcaj, prapastia dintre adevar si dreptate, adica: „Propunerea mea a fost ca fiecare dintre cele trei parti, deci echipele si arbitrii, sa beneficieze pe meci maxim de doua ori de un drept de veto prin care pot cere o clarificare cu ajutorul televizorului".

In aceeasi editie a FAZ, Michael Horeni comenteaza situatia creata prin refuzul FIFA de-a recurge la ajutorul tehnicii pentru a evita nedreptati precum neacordarea golului marcat de Lampard in meciul Germania-Anglia („Triumph der Technikfeinde"/ Triumful inamicilor tehnicii), formulind o propunere nitel diferita, anume un drept de veto in cazul fiecarei decizii cruciale a arbitrului: gol, penalti, eliminare. „Daca se confirma banuiala echipei acuzatoare, dreptul de veto ramine valabil, daca nu se confirma – si l-a consumat". Iata propuneri de luat in seama, care ar putea fi in masura sa evite acele cazuri cind o umbra precum golul evident, dar nevazut „adauga infringerii amaraciune si subtiaza dulceata victoriei". Concluzia lui Horeni? „Acela care, precum FIFA, isi conduce prin rigurozitatea ei arbitrii intr-o asemenea situatie discreditoare pentru sport a pierdut – pe linga cel tehnic – si argumentul moral".

Dar de ce refuza FIFA tehnologia? Sepp Blatter, presedintele ei, sustine ca „a dezumaniza arbitrul prin folosirea tehologiei video ar echivala cu dezumanizarea fotbalului"! Mai sa fie! Pare-se ca Blatter ridica dictonul antic „Errare humanum est" la rang de lozinca-stindard. Cum ar veni – acela care evita sa greseasca admitind verificarea video e dezumanizat! Iar acela care-si recunoaste greseala si accepta s-o indrepte – asijderea! Uman e doar un Roberto Rossetti, care vede ca primul gol al lui Tevez in meciul Argentina-Mexic (3:1) a fost dintr-un ofsaid clar, dar nesemnalizat de tusier, si in loc sa indrepte greseala – o consfinteste prin validarea golului. Cum ar veni, arbitrul are voie sa greseasca, dar n-are voie sa se corecteze, cel putin nu prin recurgerea la proba video. Ca sa nu se creeze, Doamne fereste, vreun precedent!

Dar adevarul din teren? Dar dreptatea de pe tabela? Vax albina pentru FIFA. Pe care am putea-o lesne banui ca refuza de atita vreme upgradarea tehnologica din niste ratiuni cit se poate de simple: ar pierde buna parte din control! Acel control pe care ti-l ofera arbitrul atit de uman si deci vesnic „supus greselii", care greseala poate fi dirijata, la nevoie, nu-i asa, pentru ca n-am vrea sa ne trezim, Doamne fereste, prea devreme fara magneti microbistici precum Brazilia – al carei mit fotbalistic pare, mai nou, adesea o caciula atit de mare, de se vad de sub ea doar picioarele si miinile jucatorilor cum lovesc mingea… Sa ma contrazica – voi sti cind veti citi aceste rinduri -, dar s-o faca prin joc! Si fara ajutorul miinilor, si fara ajutorul arbitrilor! Nu exista chestie mai scirboasa decit victoria frauduloasa si deci rusinoasa a unei echipe favorite! Indiferent de sport, indiferent de domeniu.