Intre amnistie si pedeapsa

Spre deosebire de scandalurile in care sint implicate mari corporatii (de regula fraude, bonusuri exorbitante sau un comportament excesiv din partea executivului), cele care afecteaza organizatiile non-profit sint incomparabil mai interesante, atit in ceea ce priveste cauzele conflictului, cit si modul de desfasurare a acestuia – adesea, extrem de controversat. Anul acesta, cel mai disputat scandal in cercurile societatii civile din Anglia a fost cel iscat in jurul situatiei de la Amnesty International (AI): in februarie, Gita Sahgal, o angajata a organizatiei (directoarea programului dedicat egalitatii intre sexe) a criticat in presa legaturile organizatiei cu islamisti radicali.

Consecinta directa – Gita Sahgal a fost suspendata din functie si, doua saptamini mai tirziu, a parasit organizatia. Faptul a surprins societatea civila si a divizat opinia publica probabil mai mult chiar decit miza efectiva a conflictului, anume relatia dintre o organizatie dedicata apararii drepturilor omului si grupari extremiste. Reactia Amnesty International a fost cu atit mai neasteptata cu cit organizatia este cunoscuta drept una care incurajeaza asa numitele practici whistleblowing si "o viguroasa critica interna", potrivit declaratiilor de pe site-ul AI.

Sahgal a criticat asocierea dintre Amnesty International si programul Cageprisoners, care "promoveaza activ idealuri si personalitati islamice" (The Sunday Times Magazine, 28/03/2010, p. 26). Proiectul este condus de Moazzam Begg, fost detinut la Guantanamo Bay si pe care Sahgal il considera a fi "cel mai cunoscut suporter britanic al talibanilor" (ibid.).

De aproape un an, sint membra a unuia din grupurile londoneze Amnesty International. Ca atare, particip la intilniri lunare, unde se discuta prioritatile activistilor si se organizeaza campanii, seminarii si alte evenimente publice. Uneori, avem drept invitat un reprezentant de la biroul central al organizatiei. Acest lucru s-a intimplat si la reuniunea din luna iunie, cind, in prezenta unei reprezentante AI, s-au discutat "modalitati de a raspunde la intrebari dificile" cu privire la activitatea organizatiei. Unul din cazurile dezbatute a fost acela in care reprezentantii Amnesty sint interogati cu privire la pozitia organizatiei vis-à-vis de terorism si strategiile anti-terorism. Iata formularea oficiala primita de la sediul organizatiei: "Actele teroriste sint intotdeauna inacceptabile, iar Amnesty International recunoaste obligatia tuturor statelor de a actiona in asa fel incit sa-si apere cetatenii. In acelasi timp, insa, legislatia si masurile de securitate anti-terorism nu trebuie sa submineze drepturile fundamentale ale omului. Amnesty este ingrijorata in privinta actiunilor intreprinse de guvern in numele asa-numitului contra-terorism. De asemenea, ne preocupa utilizarea torturii si altor forme de tratament negativ de catre anumite guverne, in contextul unui presupus «razboi impotriva terorii»".

Cit de departe se poate merge, totusi, in apararea drepturilor omului? Si cu ce mijloace? Ar trebui acestea sa includa un dialog cu teroristii? Amnesty nu ofera un raspuns direct la acest tip de intrebari. In schimb, comenteaza asocierea sa cu elemente acuzate de practici teroriste: "Colaborarea noastra cu Moazzam Begg s-a concentrat exclusiv pe scoaterea in evidenta a incalcarii drepturilor omului la Guantánamo Bay (…). Moazzam Begg a fost unul dintre primii detinuti eliberati fara a fi pusi sub acuzatie (…). Amnesty sprijina drepturile de fost prizonier la Guantanamo Bay ale lui Moazzam Begg. El isi exprima propriile opinii si experiente, nu pe acelea ale Amnesty International" (Amnesty International website, 11 februarie 2010). Totusi, linia de demarcatie intre colaborare si asociere (practica, ideologica sau de alta natura) poate fi uneori estompata, in zgomotul marilor campanii.