Invazia socialului in psihologic

Aspirind la consideratie inalta, psihologia si-a asumat statutul de stiinta obiectiva, practicind distantarea de obiectul de studiu, examinarea rece a subiectului. Numai ca subiectul (individul) nu ramine inert, se schimba in tipul evaluarii, se transforma. Poate fi obiectiv diagnosticul unui "obiect" care se schimba continuu?, iata intrebarea. E o disputa veche, pusa in circulatie, la noi, acum aproape jumatate de veac, de Vasile Pavelcu, in Drama psihologiei. Cind eram student, ni se cerea cu insistenta sa stim teoria psihologului sovietic Rubinstein, dupa care personalitatea se dezvolta prin activitate, se transforma in procesul muncii. Se tradusese o carte a sa, devenise un fel de biblie pentru psihologi in perioada aceea. Ideea era aceea ca personalitatea se formeaza prin articulare la context, la mediul social, la "conditiile materiale". Dar nu Rubinstein este intemeietorul teoriei dupa care psihologicul este influentat de social. Ce spun eu influentat? De fapt invadat, ocupat, luat in deplina custodie. Abordarea aceasta dateaza din anii de inceput ai societatii sovietice, este o solutie nascuta in anii de criza in Rusia de dupa revolutie si se datoreaza unui genial psiholog al timpului.

Invazia psihologicului de catre social – iata o istorie cunoscuta; dar si o imprejurare care a marcat o schimbare de paradigma in cercetarea psihologica. Totul se datoreaza lui Lev S. Vygotsky (1896-1934), un psiholog care a trait si a lucrat in anii prigoanei staliniste. Silit de contextul social si politic in care a lucrat, el a dezvoltat o teorie care se dovedeste extrem de actuala astazi. Atit pentru psihologia sociala, cit si pentru psihologia educatiei. Vygotsky este considerat astazi fondatorul unei teorii despre construirea sociala a inteligentei. A fost nevoit sa-si ajusteze modelul la ideologia epocii, sa admita ca traia intr-o "noua societate si o noua cultura" si ca teoria sa are conotatii "istorice si culturale" marcate de timpul sau. Desi a facut unele concesii, a fost taxat ca "opozant", a fost marginalizat, izolat, ostracizat. Pina la dezghetul poststalinist, numele sau a fost pus intre paranteze. Dar el n-a mai prins aceasta perioada, s-a stins la numai 38 de ani, rapus de tuberculoza.

Care e esenta acestui model? Criticind teoria reflexologica a lui Pavlov si Behterev, spunind ca reflexele nu explica satisfacator constiinta, el afirma ca acest produs psihic superior are geneza sociala. Elementul individual, specificul constiintei, se naste prin constrirea unor reprezentari sociale traind intr-o anumita viata colectiva, angajind anumite solidaritati si legaturi sociale. Produsul finit, constiinta sociala publica, ar fi un produs social si cultural al epocii. Constiinta sociala (colectiva, institutionala), in combinatie cu cea individuala (experiente personale, cunoastere transmisa de catre familie) formeaza ceea ce mai tirziu se va numi reprezentare sociala. Notiuni precum constiinta sociala, contact social, cooperarea sociala, interactiune sociala, productii ale contextului social, au fost apoi preluate de propaganda sovietica, de scoala si de alte institutii, devenind chei de intelegere pentru evolutia ulterioara a individului ca subiect social si solutii pentru educarea omului nou.

Vygotsky a fost descoperit de psihologii occidentali in anii cincizeci, cind a fost tradus in engleza si franceza. Teoria lui a fost verificata prin studii experimentale si – validata – a cunoscut o noua cariera. Copilul se dezvolta nu prin interactiune cu obiectele, cum spune teoria clasica, ci intr-un spatiu social populat cu personaje, animat, el stabileste de mic relatii sociale. El actioneaza asupra obiectelor, cum zice Piaget, dar obiectele fac parte din ambianta, au conotatii sociale. Functiile psihice individuale apar si se dezvolta, deci, intr-un spatiu social si cultural, stimulate de contextul social din care fac parte "obiectele". Constructia interna urmeaza, deci, celei externe, fiind stimulata din exterior. Avem a face cu o "reconstructie interna a activitatii externe", zice Vygotsky.

Modelul lui Vygotsky a avut un efect hotaritor intr-un spatiu stiintific privilegiat, la universitatea din Geneva, intre elevii lui Piaget (il pomenesc cu insistenta pentru ca a avut si are inca o influenta importanta in scoala romaneasca, generatii multe de profesori si invatatori s-au format invatind teoria sa). La Geneva s-a dezvoltat insa o noua scoala de psihologie sociala, care se prezinta ca alternativa la teoria clasica piagetiana, ca "o provocare la ortodoxia piagetiana". Cartile profesorilor Willem Doise (Doctor Honoris Causa al Universitatii din Iasi) si Gabriel Mugny au fost traduse la Polirom si constituie lucrari de baza pentru cei ce studiaza psihologia. Studentii din Romania invata sa monteze cercetari dupa manualul lor de psihologie sociala experimentala. Ii cunosc bine pe cei doi, am stabilit relatii de amicitie cu profesorul Doise si mi-am permis sa-i vorbesc despre imprejurarile in care si-a elaborat Vygotsky teoria, despre ingerintele ideologice in stiinta, despre presiunea marxismului vulgarizator si despre teroarea dezlantuita de Stalin. M-a ascultat cu atentie si mi-a explicat ca ei au verificat totul experimental si au ajuns la concluzia ca evolutia cognitiva a copilului, dar si mai tirziu, a adolescentului, tinarului, nu poate fi disociata de mediul social; structurile cognitive se dezvolta intr-un anumit context social, cultural, ideologic. Formarea inteligentei e, deci, un proces social-cognitiv, presupune interactiune; individul incorporeaza nu numai cunoastere, ci si chei de interpretare, coduri culturale, norme sociale, limbaj, discurs public.

Ce ma supara pe mine in aceasta interpretare era faptul ca redescopeream anii mei de formare, cind orice teorie psihologica avea o baza marxista. Cei mai vechi isi amintesc, Marx spunea ca esenta umana rezulta din ansamblul relatiilor sociale. In traducere libera, cum de altfel se si gaseste intr-un cunoscut dictionar de psihologie, socialul este "transplantat" in individ, acesta devine purtator al esentei "zamislite" in afara sa, intr-un cadru social-cultural dat.

De o vreme, privind cu atentie la fenomenul social-cultural care da navala peste noi, prin micul ecran, pe strada, pe salile universitatii, incep sa acord credit teoriei pe care o credeam inchisa. Sintem invaluiti de o "cultura" agresiva, simplificatoare, redusa la citiva stimuli expresivi, care inhata intelectul si-i da forma sa; "transplantind" discursul unor "modelatori" care se exprima prin interjectii, formule argotice, uneori si prin propozitii simple. Marx a fost un bun observator, discursul cultural esentializat se gaseste in fiecare individ supus influentei modelelor sociale.

Mi-am amintit toata aceasta istorie veche cu Marx, Vygotsky, Piaget si urmasii sai de la Geneva vineri seara, la Filarmonica, in timpul concertului Bela Bartok. Trei fete, eleve la scoala de muzica, cunoscatoare – se presupune – au dat o inalta apreciere interpretarii solistului, Daniel Vagner, un fost iesean venit acum de la Paris: "Super-fain", zice una. "Da, ii replica a doua, super-misto". Aceleasi expresii le-am auzit cu o zi inainte, la o televiziune, dupa iesirea de la concertul unui cunoscut interpret. Lume rafinata, consumatoare de produs cultural superior, nu lume de pe strada. Televiziunile distribuie zilnic acest tip de comentariu-discurs, lansat de vedete, staruri, starlete, formatori, oameni ai ecranului sau cum s-or mai fi chemind. Acesta e social-culturalul care ne invaluie si modeleaza.