Kynodontas

Producatorul lui Attenberg, despre care am scris acum doua saptamini, a regizat in 2009 "Dinte de ciine", primul film care a atras atentia internationala asupra unei noi priviri grecesti. Cei care nu l-au vazut, insa stiu cite ceva despre el, stiu de obicei ca este vorba de o familie care-si creste copiii in izolarea perfecta a unei vile suburbane.

Construit pe calapodul incercarii unei idei pina la ultimele consecinte, dobindind semnificatii de parabola, Kynodontas modifica in primul rind virsta copiilor care se comporta ca niste copiii. Fratele si cele doua surori au in jur de 30 de ani, insa lipsa experientei din afara vilei, in rationalizarea autorului, le reduce comportamentul cu vreo 20 de ani. Cuvintele pe care nu le cunosc si despre care afla prin mici brese de informatie sint explicate de parinti prin corespondentele obiectuale din spatiul interior si exterior al vilei. Astfel, "mare" inseamna "un scaun de piele cu cotiere de lemn, ca cel din sufragerie"; "autostrada" e "un vint foarte puternic", iar "carabina" e "o pasare alba si frumoasa". Cei trei se joaca de-a cine-si poate tine cel mai mult degetul in apa fierbinte, dar si de-a cine se trezeste primul dupa ce inhaleaza anestezic (doar fetele, mai destepte).

Cea mai mare amenintare, in viziunea parintilor obsedati de a le oferi "copiilor" doar cei mai "buni stimuli" pentru viata, apare odata cu introducerea in vila a unei tinere femei, adusa pentru a face sex cu fratele. Relatia ei cu surorile implica troc de obiecte "interzise", pe care femeia le ofera in schimbul unor mici favoruri erotice: o diadema fosforescenta, gel de par.

Cea mai interesanta idee din film a fost, pentru mine, investigarea comportamentului copilaresc si transpunerea acestuia asupra celor trei adulti frati. Dincolo de actiuni (jocuri, hartuire fizica), spiritul e internalizat in corporalitate si naivitate: cei trei se misca mai repede si mai rigid, dialogurile, chipurile, intrebarile apar cu inocenta asimilata, in ordinea avansarii in experienta, copilariei-drogurilor-handicapului, ultimele doua elemente fiind reprezentate de izolarea vilei. Cind avionul de jucarie al baiatului aterizeaza cu un pas in afara portii, acesta il roaga pe taica-su sa mearga cu masina si sa-l recupereze. Tatal accepta,  se duce doi metri, ia avionul de jos si-l inmineaza baiatului ramas in asteptare inauntrul portii deschise.

Sistemul scenariului e perfect asamblat, fiecare secventa contribuind cu cite un exemplu de copilarenie la edificarea figurii de stil bazate pe absurd. Vorbind despre sistem, ca orice film care se respecta, regizorul lui "Kynodontas" alege calea artei pentru a conota supraprotejarea/asfixierea. Un personaj exterior vilei este ciinele, incredintat temporar unei firme de dresaj, care insista, chiar impotriva dorintei tatalui, sa-l treaca prin toate cele 5 etape de "modelare". Motivatia dresorului: "Ciinii sint ca huma. Treaba noastra aici este sa-i modelam. Ciinii pot fi dinamici, agresivi, buni luptatori, lasi sau afectuosi. Necesita munca, rabdare si atentie din partea noastra. Orice ciine… ciinele dumneavoastra asteapta de la noi sa-l invatam cum sa se poarte. Intelegeti? Noi sintem aici ca sa stabilim ce comportament trebuie sa aiba ciinele dumneavoastra. Vreti un animal de companie sau un prieten? Un tovaras? Sau un slujitor care isi respecta stapinul si-i asculta ordinele. Intelegeti?"