La debut de stagiune

Incep stagiunile filarmonicilor si ale teatrelor lirice, la 1 octombrie studentii universitatilor si academiilor in care se invata muzica vor da ochi cu profesorii. Care e starea muzicii, pe-aici, pe la noi, ce viitor au tinerii aflati la studiu?
Am mai scris si altadata: spre deosebire de alte orase in care exista filarmonici, la Iasi, sala de concerte din strada Cuza Voda 29 este plina in fiecare seara de vineri. Si concertele de marti aduna destui auditori, daca tinem seama de caracterul ceva mai pretentios al genului cameral. Dar si muzica de camera poate umple salile, daca pe scena sint interpreti de elita. Publicul interesat renunta pentru doua-trei ore la televizor pentru a asculta un program simfonic ori cameral interesant, alcatuit din lucrari pe care le stie, sau de care a auzit, in versiuni de garantata valoare. In plus, sala de concert (inca) ofera in Romania avantajul de a asculta, intr-o seara ori pe parcursul stagiunii, opus-uri importante din istoria muzicii la un pret al biletului sensibil inferior pretului cu care se poate cumpara un disc bun. Discul, asemeni cartii, ramine un lux… De aspectul exterior al filarmonicii iesene, e inutil sa mai amintesc. E jale, dar e toamna, va urma iarna, acusi n-o sa mai vedem zidurile exterioare nici cind vom intra, nici cind vom iesi de la concert!
La 3 noiembrie se va implini o jumatate de secol de la primul spectacol al Operei din Iasi. Se vor intilni toate generatiile de cintareti, instrumentisti, balerini, dirijori, coregrafi, regizori, scenografi – toti cei care au facut, de la inceput sau de mai tirziu, istorie la teatrul liric de aici. Tocmai anul acesta, spectacolul traditional „Tosca” nu va avea loc. Abia acum s-au primit banii pentru reparatiile Teatrului National! E bine? E rau? Intr-o tara ca Romania, nu poti sa spui decit „sa fie primiti”, „mai bine mai tirziu decit niciodata”! Va fi aniversare fara holurile si foaierele somptuoase, feeric luminate ale teatrului, fara sala familiara, fara candelabrul gigant, fara cortina pictata, fara fosa punctata de spoturile lampilor fiecarui pupitru, fara scaunele din stal, lojile si balconul imbracate in plus rosu inchis. Fara cele trei semnale ale gongului anuntind apropierea momentului inceperii spectacolului. Va fi un concert extraordinar la filarmonica. E bine si asa. Va fi, poate, o consolare amintirea celor care vor povesti cum era in primii ani, prin ’56 – ’60, cind sub coloanele teatrului asteptau, spre miezul noptii, trasuri cu cai si vizitiu, sa-i duca pe spectatori acasa (pe-atunci, reprezentatiile incepeau la sapte si jumatate seara!), iar in spatele teatrului, vis-a-vis de filarmonica, mai oprea, la ora aceea, tramvaiul cu doua motoare – tot pentru cei care plecau de la Opera.
Instrumentistii din orchestra, cintaretii din cor, solistii, dirijorii au venit in Opera dupa ce au absolvit Conservatorul, la Iasi, la Bucuresti sau la Cluj. Peste mai putin de doua saptamini, urmasa Conservatorului, Universitatea de Arte „George Enescu” va incepe un nou an de studiu. Ce viitor ii asteapta pe cei care vor absolvi cu note mari? Posibile variante de raspuns isi vor gasi locul miercurea viitoare, tot in dreptunghiul de pagina numit „Cantabile”, cu citeva zile inaintea Zilei Internationale a Muzicii (1 octombrie).