La Lipsca, printre carti si autorii lor

Rumänien, das kleine China Europas… Romania, mica China a Europei. Uniunea Scriitorilor, constituita dupa 1989 si al carei membru este Cartarescu, are scopul de a sprijini tinerii autori romani… Problema autorilor romani este ca se considera genii, se ocupa de probleme existentiale, evita cu incapatinare lucrurile simple… "Orbitor va aparea in lunile urmatoare la editura Zsolnay…" Dan Lungu: "Am privit revolutia romana de la televizor, cu un pahar de vin in mina, ca si cum m-as fi uitat la un meci de fotbal…" Iassy, Polirom, votati literatura tinara! In Romania se publica anual peste zece milioane de carti… Romanii sint profund marcati de trecutul comunist…
 Citeva frinturi din emisiunea Nachtstudio, transmisa la Radio Bayern cu ocazia tirgului de carte de la Leipzig. O tara complicata, o literatura prezentata in 50 de minute. Realizatorul ei a povestit ca s-a documentat citeva luni… Aceasta emisiune a fost, insa, singura care a avut ca tema Romania, celelalte zeci de posturi de radio germane si straine prezente la tirg preferind alte teme, mai spinoase si mai importante pentru public. Iar in acest an, la Leipzig, cartile, dar mai ales autorii lor, au oferit subiecte din plin.
Dupa scandalul provocat anul trecut de recunoasterea apartenentei la Waffen-SS din tinerete, Günter Grass si-a facut iarasi aparitia tunind si fulgerind. De aceasta data si-a exprimat dezgustul fata de mass-media germana: a decazut, si-a utilizat toate armele impotriva lui, jurnalistii au sarit ca sacalii pe el, vrind sa-l termine, marile ziare germane incep sa semene cu tabloide de prost gust… Desigur ca, la fel ca de fiecare data, si aceste afirmatii ale lui Grass au fost iarasi preluate de catre presa, analizate in amanunt si dezbatute zi de zi pe toate canalele de televiziune, in toate publicatiile. Steidl, editura la care Grass isi publica volumele, a ramas fara carti chiar din prima zi de tirg, trebuind sa-si aduca alt transport rapid din depozitul din Göttingen.
In penultima zi de tirg a aparut la Leipzig si cel supranumit "Balzac" al literaturii germane, Martin Walser, care a tinut sa-si serbeze aniversarea de 80 de ani in teatrul din centrul orasului. Avind o placere deosebita de a-si chinui publicul cu lungi lecturi din ultimele scrieri, s-a trezit apostrofat de citiva spectatori aflati chiar in rindurile din fata: "Domnule Walser, de ce ne obligati sa ne pierdem timpul cu asemenea timpenii?". Cei revoltati au trebuit sa plece din sala din cauza huiduielilor publicului ascultator agresat, iar presa s-a mai procopsit cu un alt subiect gras pentru zilele urmatoare.
In halele din sticla si otel ale Leipziger Buchmesse, in salile de lectura amenajate de edituri sau de posturile de televiziune, diversi invitati de marca s-au framintat cu probleme chinuitoare ale literaturii germane contemporane. Ce ne defineste pe noi ca autori germani? Cit de contemporana este de fapt poezia, mai poate fi actuala in vremurile de azi? Ce este german in literatura noastra de astazi? Publicul cititor neamt a umplut fiecare cotlon in care un scriitor avea ceva de spus. Cu o rabdare remarcabila, docili si respectuosi, nemtii au absorbit ore in sir fiecare cuvintel al autorilor lor preferati.
Coalizati in diverse cluburi si grupari, tinerii scriitori si-au exprimat iarasi tristetea ca nu sint luati in serios, ca editurile mari fug de ei. Monika Rinck, membra a gruparii adunate in jurul revistei Bella triste, s-a plins ca, daca afla ca esti nascut abia in anii ’80, unii nici nu vor sa mai discute cu tine. Proaspat preluat la prestigioasa editura Berlin Verlag si singurul poet publicat in ultimul timp acolo, Ron Winkler a propus la Poetry Slam livelyrIX sa fie dati naibii toti dinozaurii literaturii germane. Gospodinele care se duc in fiecare saptamina in Thomaskirche sa asculte motetele lui Bach nu vor cumpara oricum volume de poezie, decit cel mult, poate, Emily Dickinson. Care oricum e de mult moarta si ingropata. Dar cu poezia tinara cum ramine?
La Lipsca, printre carti si autori, publicul a putut fi martor si nasterii unei noi ramuri a stiintei. Dupa ce, in 2006, la Frankfurt s-a tinut un prim congres cu titlul Bringing it all back home, dylanologii au prezentat ultimele noutati in analiza muzicii, versurilor si scrierilor lui… Bob Dylan. Volumul lor a aparut de curind la editura Suhrkamp si concluziile gasite pina acum sint ca, oricit de bine ai cunoaste opera acestui om, pe el tot n-ai cum sa ajungi sa-l cunosti cu adevarat.
Bestseller-uri din plin la standurile marilor edituri germane. La Rowohlt, povesti despre vikingi si imperii pierdute de Bernard Cornwell. Klett-Cotta anunta ca vremea lui Harry Potter a trecut, a venit timpul lui Niccolo. Cine e Niccolo? Afli daca citesti cele peste opt volume semnate de Dorothy Dunnett. Au poze, harti, de toate pentru toti. Editura Suhrkamp a venit cu seria completa de audiobooks Hermann Hesse si reediteaza toate scrierile lui Walter Benjamin, in editii revazute si adaugite. Tot la Suhrkamp, in iunie, va aparea si romanul Tinerete fara tinerete al lui Mircea Eliade in traducerea lui Edith Silbermann si cu o postfata de Francis Ford Coppola. Succes de vinzari garantat, numai bine pina atunci va fi aparut si filmul turnat in Romania.
La standul romanesc, cartile nu s-au pus in vinzare nici in acest an. Nepretuite, prin urmare. Cei de la Ministerul Culturii se pling ca e vina editorilor, editorii spun ca e taman pe dos. Oricum, oamenii care au vrut sa-si procure vreun volum si au fost invitati sa si-l ia, eventual, prin internet, din Romania, nu au inteles povestile intortocheate ale birocratiei si delasarii de pe la noi. De asemenea, din standul romanesc au lipsit volume ale unor edituri importante, precum Humanitas, RAO etc. Dintre scriitorii romani invitati, Adela Greceanu, Dan Lungu si Florin Lazarescu au beneficiat, in sfirsit, de o promovare facuta cum se cuvine, fapt in mare parte datorat Literaturwerkstatt Berlin, care a fost organizatorul principal al seriei de lecturi intitulata Kleine Sprachen, große Literaturen (Limbi mici, literaturi mari).
Dupa lectura sustinuta impreuna cu Ernest Wichner la studioul ARTE, Herta Müller a venit sa-si traga sufletul si sa-si revada prietenii la standul romanesc. A si aparut un jurnalist sa-i ia interviu. Aceleasi vesnice intrebari: Securitate, dosare, trecutul comunist al Romaniei. Aceleasi raspunsuri dure, pertinente, fara ocol. Nu se mai termina, gata, intrebarea asta si gata. No more Lipsca, sorry, fug la Berlin… Si uite-asa s-a intimplat ca Romania sa nu mai beneficieze de inca o emisiune la radio, in afara de cea realizata de bavarezi.