La Neptun, partea plina a paharului

Cind am primit, prin decembrie, o invitatie la editia a X-a a Festivalului International „Zile si Nopti de Literatura" de la Neptun, nu mica mi-a fost mirarea: odata, pentru ca nu sint membru al Uniunii Scriitorilor din Romania si apoi, pentru ca nu sint nici poet/scriitor strain…

Dar cum n-am fost de ani buni la mare si cum un asemenea festival reprezinta indeobste o rara ocazie de-a intilni si cunoaste scriitori din toata tara si de peste hotare, de peste mari si tari, chiar am purces la selectarea poemelor cerute in original si in traducere franceza ori engleza, poeme care sa vina, pe cit posibil, chiar in intimpinarea temei mari a acestei editii aniversare – „Literatura si Exilul".

Si uite asa, intre 10 si 12 iunie, am putut vedea, auzi si cunoaste poeti si/sau prozatori din Belgia (Jan H. MYSJKIN), Franta (Linda Maria BAROS, Dinu FLAMIND, Jacques FOURNIER, Bujor NEDELCOVICI, Matei VISNIEC), Germania (Dagmar DUSIL), Marea Britanie (George SZIRTES), Grecia (Monica VOUDOURI), Israel (Naim ARAIDY, Marlena BRAESTER – nascuta la Iasi, Riri Sylvia MANOR, Haim NAGID, Ronny SOMECK), Italia (Andrea BAJANI), Muntenegru (Ognjen SPAHIC), Polonia (Tadeusz DCBROWSKI), Republica Moldova (Leo BUTNARU, Grigore Chiper, Irina NECHIT), Rusia (Kiril KOVALDJI), Serbia (Vladimir KECMANOVIC, Miodrag RAICEVIC), Slovenia (Veronika DINTINJANA, Barbara KORUN) si din SUA (Carmen FIRAN, Andrey GRITSMAN, Adrian SINGEORZAN, Martin WOODSIDE). In total, autori din 14 tari – plus Romania (de la Gabriela ADAMESTEANU pina la Mihai ZAMFIR, de la Andrei BODIU pina la Robert SERBAN, de la Ruxandra CESEREANU pina la Nicolae PRELIPCEANU…).

Desigur, e lesne de observat ca printre invitatii din strainatate multi sint de fapt autori romani emigrati ori autoexilati de dinainte de 1989 ori stabiliti peste hotare in cursul tranzitiei noastre fara de sfirsit – un lucru firesc, de vreme ce tema colocviului aferent Festivalului a fost chiar exilul literar.

Apropo de exilul literar si de fatetele sale (exil – exil interior – exil in propria limba), un moment hazliu l-a oferit Horia Girbea, care si-a inceput discursul despre „Exilul – conditia fireasca a existentei artistului" printr-o marturisire (citez din memorie): „Sint un om fericit. Am trait mereu in patria mea, in limba mea materna. N-am cunoscut nici un fel de exil. Visez uneori in engleza – iar lucrul acesta nu-mi face placere". Cit pe ce sa exclam: „Ce cosmar! Asta da exil!"

Altfel, s-a mai vorbit de „exilul metafizic" (Nicolae Manolescu), de „exilul fericit, simpatic" (Mihai Zamfir), „exilul ca ascultare, poetul in limba secunda" (George Szirtes) sau „durerosul exil" (Andrei Bodiu). Apoi, scriitorul basarabean Leo Butnaru a gasit o fericita formulare a conditiei grele a autorilor de dincolo de Prut (si nu numai): „Ori esti cu limba legata, ori esti legat de limba"…

La rindul lui, Matei Visniec a tinut in cadrul ultimelor dezbateri un speech savuros despre propria viziune asupra exilului si rolul norocului in materie: ajuns in 1987 in Franta (unde apoi a cerut azil politic), el a „debutat" ca exilat de cum a coborit din tren dind din prima nas in nas cu un scriitor roman – cu Dinu Flamind (aflat deja in exilul francez). Iar in urmatoarele zile ar fi intilnit rind pe rind – intimplator ori mai putin intimplator – o groaza de romani, de si-ar fi spus el insusi (citez din memorie): „Dom’le, da’ eu unde sint aici, ce exil mai e si asta, cita vreme dau zi de zi peste romani?" Ce sa mai, Parisul parea un mic Bucuresti… Abia cind ar fi ajuns la Londra s-ar fi simtit realmente in exil – si asta si pentru ca insisi romanii de acolo (de pe la BBC etc.) s-ar fi comportat cu asupra de masura reci si distanti, ce mai, cit se poate de englezeste (cu vestitul bat in fund) – nu tu o invitatie acasa, nu tu o invitatie la un pahar de vorba, nimic! Da, si ar mai fi resimtit el exilul ca o conditie constringatoare ori de cite ori s-ar fi apucat sa scrie direct in limba franceza!… Pe finalul excursului sau, Visniec a facut si o sugestie simpatica: sa se faca pentru jurnalistii straini care ne viziteaza tara o lista cu vreo 150 de subiecte negative si sa li se inmineze la intrarea in Romania, „ca sa scrie si ei mai nuantat, ca sa parem si noi o tara mai normala" si ca sa nu mai scrie ei prin prisma a 5-6 teme, tigani, copii si ciini ai strazii si alte subiecte stereotipe.

La Festivalul de la Neptun se acorda si doua premii. Marele Premiu OVIDIUS ar fi trebuit sa-i fie inminat anul acesta lui Milan Kundera. Doar ca nimic nu l-a putut indupleca pe scriitorul ceh din Franta (nota biografica oficiala a sa: „Milan Kundera s-a nascut in 1929 in Cehoslovacia. In 1975, se stabileste in Franta.") sa ia asupra sa calatoria pina la Neptun, nici macar sugestia ca Mario Vargas Llosa, de exemplu, a luat, la cinci ani de la decernarea Marelui Premiu Ovidius (in 2005), Nobelul pentru literatura… Premiul in valoare de 10.000 de euro Kundera l-a donat, de altfel, editurii „Humanitas" pentru a sprijini literatura romana!

Premiul Festivalului i-a fost acordat tinarului prozator muntenegrean Ognjen Spahic, al carui roman, „Copiii lui Hansen", a fost considerat in toate tarile ex-iugoslave, cu exceptia Sloveniei, romanul anului 2004. In 2010, cartea a carei actiune se desfasoara in Romania, in leprozeria de la Tichilesti (jud. Tulcea), singura de acest fel care mai exista in Europa, a aparut si in traducere la „Polirom".

O sa inchei cu un banc belgian si o poezie a celui care mi-a spus bancul – e vorba, desigur, de Jan H. Mysjkin: Cica s-a construit, la un moment dat, o uzina fix pe granita lingvistica dintre valoni si flamanzi. Uzina avea doua intrari – una dinspre partea flamanda, una dinspre partea valona. Deasupra intrarii pentru valoni scria asa „Aici se vorbeste frantuzeste!" Deasupra intrarii pentru flamanzi: „Aici se munceste!"…

In fine, un mic poem cu tilc al flamandului Mysjkin care traieste la… Paris si la… Bucuresti: „Nimicul//Caut in amintiri: nimic,/nu gasesc nimic.//Am scris, am scris, am scris./Am notat totul:/nimic.//Norii trec, riul/traverseaza cimpia, lumina se deschide/si se inchide.//Nimic,/nu se ajunge la nimic.//Notez nimicul pentru ca sa nu-l uit." (traducere: Ioana Ieronim).