La orbi (I)

O zi pe care si-ar fi dorit-o si raposatul.

Da, frumoasa zi.

Tramvaiul mesteca frazele, le zguduia, le izbea de geamuri, incat ajungeau de la unul la celalalt amputate, strivite, niste franturi din care era cam greu sa constitui intregul. Sters de nori, cerul intra prin geamuri, violaceu, punandu-si o amprenta inefabila, dar taioasa, pe chipuri.

Opt fara douazeci.

Ajungem la timp.

Din statii, calatorii urcau intempestivi, certareti, tacuti, batrani, tineri, bolnavi, veseli, mahmuri, hai, urca odata, mosule, decenti, muncitori, flegmatici, tarani (Vezi ca-mi rupi ciorapii, cu cosul dumitale. V-ati cuconit cu totii. Ce-i tranvaiul tau? I-ati masina mica. Pletosule! Saru-mana, doamna Vali, ce faceti? Lupt. Pe baricade. Pentru tara asta frumoasa), universitari, bancuristi, copii, parlagii.

Uita-te la asta, cu tractorul.

Intra in noi.

„Vai, doamna Stela, stiti ce era sa patesc? Era sa fiu mort." „Ei, da’ cum asa, domn’ profesor?!" Ochii doamnei Stela s-au dilatat, mai ceva decat ochii calatorilor din tramvai, cand vedeau tractorul acela cum intra in ei.

Asta intra-n noi.

„Eram in tramvaiul 3, doamna, tocmai ajunsesem la curba aceea de la intretaierea strazii Pandel cu strada Tararasi. Stiti curba aceea, doamna?" „Ei, domn’ profesor, cum sa n-o cunosc, o stiu."

Asta intra-n noi, nu se uita.

„Din partea cealalta venea un tractor cu remorca, doamna. Il vedeam." „Ei, cum asa?!" „Da, doamna, stiti ca acolo strazile se-ntalnesc in unghi ascutit, intre cele doua laturi ale unghiului e un spatiu viran."

Carnea trandafirie a doamnei Stela tremura ca piftia. O piftie roza. Buna si asta.

Dobitocu’ nu se uita. Intra-n tramvai, domnule.

„Il vedeam cum vine, toata lumea il vedea. Parca era programat, doamna, parca si-ar fi dat intalnire. Intra la tanc. Drept in geamuri. Eu eram chiar langa geam, impreuna cu Raducanu, poate sa confirme."

Da, doamna, asa e.

„Vai de mine, domn’ profesor." „Stiti ce m-am gandit, doamna, daca intra, ma prind cu mainile de bara de sus si ma ridic la cer. Daca era o bara de aluminiu ma ridicam si mai usor. Deveneam ingeras." „Dumneavoastra mai si glumiti, domn’ profesor."

Totusi, ar trebui odata sa-ncerc. Cu prudenta, desigur. Asta poate sa ma repeada, de nu ma vad. Ttt, ce petale de trandafir, ce carnita! „Fara mana, domn’ profesor, ia mainile de pe Coreea."

Opreste, bai, opresteeee!

„Toata lumea tipa, dadea din maini. Vatmanul ar fi virat el tramvaiul, de-ar fi putut, dar tractoristul, ioc! Intra drept in noi. Doar in ultima clipa ne-a vazut. Nici n-a putut opri tractorul, a virat doar putin si a mers cativa metri paralel cu tramvaiul." „Bine ca nu s-a intamplat o nenorocire, domn’ profesor." „Da’ stiti care era frumusetea, doamna? Frumusetea era ca din partea cealalta venea alt tramvai." „Bine ca nu s-a intamplat nenorocirea." „S-au dat jos amandoi vatmanii. Ce i-au facut tractoristului…" „Da’ asta n-avea ochi?" „Stiti ce facuse, doamna?" (Ii atinse cercevelele gatului si-si lasa mana-n jos, catre sanii ca niste verze de toamna. „Mana!") „Dobitocul isi atarnase pufoaica in geamul din dreapta, isi acoperise tot geamul si nu vedea nimic. Dar nici nu se uita. Auzi, sa intre pe artera principala, fara sa se asigure?!" (Intra si el pe artera principala, de la gat, pe sub bluza, ruland pe spatele ca o autostrada.) „Niste iresponzabili…" „Ei, asta-i. Piftie si varza, asta ne facea, doamna." „Manaaa! Gata, mergeti la sedinta."

 In ce sala. Sala pasilor pierduti. Mai trebuie scaune. Stupoare in sala. Cine se inscrie la cuvant. Cine sparge gheata. Trebuie sa fim scurti. La ora douasprezece e inmormantarea. Am sa incep eu. Nu sunt prea organizat, dar daca o sa fie nevoie pe parcurs sper sa mi se dea voie sa revin. Revino, draga. Adevarul este ca in ultimul timp nu prea s-au mai tinut sedinte. Noi n-am avut posibilitatea sa. Cate sedinte s-au tinut. Doua. Biroul a propus, dar conducerea n-a vrut sa. Este o minciuna sfruntata. Dupa ce ca v-am dat sa copiati si planul de masuri. Ei, asta-i culmea. A fost de comun acord. In spiritul colaborarii si avantajului reciproc. Lasati-ma sa continuu. Sa vorbim organizat. Postul nostru se aude pe cele mai diverse meridiane si paralele. Sa te afli in Sahara sau pe ocean si sa-i asculti pe cei dragi de-acasa. Dar nu putem lasa pe oricine sa. La ce va referiti, tovarasu’ Raducanu. La cine a fost propus sa plece la Conferinta. Intarzie la program, nu da emisiunile la timp, chiar daca sunt foarte bune. Ii cam place sa bea. In ultima vreme a fost vazut umbland cu niste orbi. Orbi. Da, orbi. I-am ajutat sa treaca strada. Cum, asa, in fiecare zi si tot pe aceiasi. Eu propun desfacerea contractului de munca. Sa nu ne pripim. O suspendare de doua saptamani ar fi suficienta. Sa-i luam toate emisiunile. Sa plece altcineva in locul lui la Conferinta. Cine este pentru. Cine este impotriva. Se abtine cineva. In unanimitate de voturi. (Va urma)