Mama Mia

O noua premiera teatrala in cafeneaua Maideyi a avut loc joi, 7 iulie. Vor urma inca trei premiere, mi s-a soptit, cu actuala si Teatru la bar se vor juca vara asta nu mai putin de cinci piese de teatru in cafeneaua sus-numita. E o alternativa viabila la teatrul institutional, de National sau de Ateneu, cu toate ca, evident, nu poate atrage acelasi gen de public. Trasaturi comune atit publicului de cafenea, cit si celui de teatru oficios exista, de exemplu se ride din ce in ce mai usor si mai mult, semn ca oamenii vin la teatru pentru a se elibera de tensiunea acumulata si cum altfel te poti defula mai eficient decit printr-un ris sincer, care sa te zgiltiie nitel?

Premiera la care urmeaza sa ma refer este la piesa de teatru intitulata Mama Mia, dupa textul lui Theo Herghelegiu, in regia lui Vlad Volf. Din distributie fac parte: Alexandru Dobinciuc, Alina Mindru, Cosmina Rusu si Vlad Volf. O comedie sinistra, "neagra", cum o numesc organizatorii, deoarece personajul principal, Filomena, sufera de doua boli, prima medicala, incurabila, cea de a doua de un alt ordin – e virgina si nu vrea sa moara inainte de a-si vedea visul implinit: sa faca amor cu un barbat. Insa mama Mia are o cu totul alta parere. Desi fiicei ei nu-i mai e data decit o saptamina de viata, nici un pretendent la patul acesteia nu pare sa fie suficient de bun, pentru a o face fericita in putinul timp pe care il mai are de trait. Prin urmare, mama Mia ii ucide pe rind pe toti cei care ii trec pragul casei, pretinzind mina fiicei ei (de la Jordan, un tip sexy, la Bobby, baiat de cartier, la Daniel, un ziarist cam ciudatel, la Donald, actor, la Jack, avocat si Duncan, dirijor).

Virgina si martira, Sfinta Filomena este celebrata de Biserica Catolica pe 5 iulie. Semnificatia numelui Filomena (de origine greaca, Philomena) este aceea de mult iubita. Intr-adevar, personajul Filomena, redat de Cosmina Rusu, este foarte mult iubit de mama sa, dar nu in ultimul rind de pretendentii care isi dau duhul la propriu din dragoste pentru ea. Si asta tot din cauza iubirii materne excesive, care nu intelege ce ginduri necuviincioase nu-i dau pace copilei, de vrea sa se arunce in bratele unor barbati atit de nepotriviti. Atit disperarea personajului, cit si calmul si determinarea cu care mama Mia (jucata de Alina Mindru, asa cum o stim si ne-am obisnuit, fara sa depuna, parca, nici un fel de efort) isi urmeaza planurile constituie motive ale comicului din piesa. Cei sase pretendenti sint interpretati pe rind de Alexandru Dobinciuc si Vlad Volf. Cei doi tineri actori sint deja afirmati in spatiul teatral iesean si uimesc prin disponibilitatile de a aborda fara sfiala personaje diferite, chiar contradictorii. Ar trebui sa fie una dintre provocarile oricarui actor, de a trece prin trasaturi caracteriale diferite, de la dezinvoltura la timiditate, de la onestitate la perversiune morala, de la temperamentul excentric la cel introvertit (Vlad Volf si cele trei personaje ale sale, Bobby, Jack si Duncan). Personajele jucate de Alexandru Dobinciuc nu numai ca sint diferite, dar actorul reuseste sa redea dublul fiecaruia dintre ele, in sensul ca, ceva mai elaborate, acestea nu se reduc la trasaturile personajelor respective, ci ne rezerva si surprize (Jordan, mai putin, dar mai mult Donald si Daniel). Desi ideea sinistra de la baza acestei piese de teatru in sine nu stiu in ce masura are sanse sa convinga, in schimb, jocul actorilor reuseste acest lucru. Umorul, desi negru, prinde destul de bine la publicul de cafenea, amator poate de bancuri mai mioritice.

Dincolo de comedie, moartea, ea insasi personaj in actualul scenariu, are ultimul cuvint. Daca nu am observat inca tabloul, piesa de decor decisiva pentru acest spectacol, poate ca ar fi timpul sa o facem: o tinara femeie, cu spatele, sprijinita cu umarul de o masca inchisa la culoare, valsind cu moartea, pe spate are o harta, iar pe obrazul sting se poate regasi imaginea aceleiasi harti, in fundal alte sase masti, asemanatoare celei cu care danseaza si pe care se sprijina. Sase masti, sase pretendenti, al saptelea e chiar moartea. Moartea pretendentilor descrie, de fapt, cum ca zarurile au fost aruncate.