Marea Teroare

Se implinesc anul acesta 70 de ani de cind a fost instituita, in URSS, asa numita "Marea Teroare". Am vazut la jurnalele TV ca in Rusia au avut loc mai multe manifestari comemorative (la una din ele, desfasurata intr-o biserica, Putin se inchina cu sirg). Acest teribil eveniment din istoria Uniunii Sovietice a fost multa vreme escamotat si mai ales falsificat. Prima recunoastere oficiala s-a produs in 1956, prin raportul secret tinut de Hrusciov la Congresul al XX-lea al PCUS. Numai ca Hrusciov, fost si el complice al lui Stalin, a pus accentul pe eliminarea cadrelor de partid, asadar pe procesele-mascarada in care erau condamnati mai multi lideri importanti de la Kremlin. Erau, astfel, trecute sub tacere crimele in masa, teribila represiune la care au fost supusi oameni de rind.

Totul a inceput cu ordinul secret numarul 00447, emis – la cererea expresa a lui Stalin – de NKDV in 30 iulie 1937. Ordinul cerea arestarea, executarea sau condamnarea la cel putin 10 ani de puscarie sau lagar a sute de mii de oameni, definiti drept "elemente anti-sovietice". Categoriile vizate erau precis numite: fostii "chiaburi" ("kulacii"), fosti membri ai armatei albe, fosti functionari taristi, "banditii", membrii sectelor si ai clerului, "speculantii" etc. Precizia ascundea inca o capcana: oricine, in definitiv, putea intra in una din aceste categorii.

Partea cea mai perversa a actiunii a fost stabilirea unor "cote" pentru fiecare regiune. De indeplinirea planului de represiune raspundeau responsabilii de partid si conducatorii NKDV locali. Previzibil, acestia au cerut in mai multe rinduri marirea "cotelor", aprobata fara probleme de Kremlin si de Nicolai Iejov, seful NKVD-ului. Cifrele sint ingrozitoare. Au fost arestati peste 35.000 de ofiteri, dintre care o treime executati. In economie, "sabotorii" au reprezentat vreo 25.000 de cadre, mai mult de jumatate fiind impuscati. "Chiaburii" au constituit un procent important, mai ales ca au fost supusi represiunii si taranii individuali (citi mai ramasesera) si colhoznicii care cirteau impotriva regimului (760.000 de persoane arestate, din care 387.000 executati prin impuscare). Cifre de cosmar. Vizati au fost apoi marginalii, "vagabonzii", "huliganii", copiii fugiti din casele de corectie. Se adauga "dusmanii nationali": minoritatile germana, poloneza, finlandeza, estoniana, romana (6.300 de condamnari, 4.000 de executii sumare) etc. Comunitatea poloneza a fost decimata: 144.000 de persoane arestate, dintre care peste 115.000 impuscate. Pe regiuni, cele mai afectate au fost Ucraina (250.000 de condamnari, 127.000 de executii) si Siberia (peste 180.000 de condamnari, dintre care 120.000 de pedepse cu moartea). Marea teroare a durat pina in noiembrie 1938 iar bilantul este de 750.000 de cetateni impuscati, ceea ce inseamna 1.600 de executii pe zi.

Am luat datele dintr-un articol al cunoscutului sovietolog Nicolas Werth, articol publicat in ultimul numar din revista "L’Histoire" cu tema "Crimele ascunse ale comunismului – Arhive inedite". E o sinteza remarcabila, care ridica valul de pe cumplitele realitati ale Marii Terori. Este primul exemplu, in Europa, de crima in masa, decisa la virf si realizata de executanti zelosi, dornici sa se "remarce" in fata sefilor. O perioada abominabila, dar care nu reprezinta decit o parte din crimele comunismului, o parte din milioanele de victime.