Marele Plan

Se crede indeobste ca mutenia este o boala somatica sau legata de o astfel de problema. Se mai crede ca simptomele sale ar consta in incapacitatea de a produce sunete sau macar sunete articulate. Gresit. Mutenia are legatura cu mintile noastre sau cu ceea ce credem noi ca sint acestea. De fapt, mutenia adevarata nu este atunci cind taci, ci atunci cind taci dar ar trebui sa vorbesti, si viceversa. Rog, de aceea, sa nu fiu injurat prea tare pentru ce voi scrie mai jos. Declar public ca am fost obligat sa le scriu. Este evident de ce, dar nu spui de cine. Vom vedea mai jos de ce.
Pe vremea cind nu era decit un simplu deputat, adica prin noiembrie trecut, d-na actual ministru al Republicii Franceze Christine Boutin este de acord sa-i dea un interviu lui Karl Zéro, animator de televiziune, cunoscut pentru emisiunile sale anti-americane. La intilnire, acesta vine cu niste baieti la fel de fini, cu bloguri si pareri proprii foarte bine insusite, membri ai unei organizatii care studiaza atacurile de la 11 septembrie. Le studiaza in sensul ca au pornit mai intii cu concluzia si acum cauta putina publicitate pentru aceasta si ceva mai multa compasiune.
Intrebata daca este de acord ca atacurile de la 11 septembrie ar fi putut fi organizate de Bush, cu sprijinul CIA, fireste, d-na ministru, o catolica onorabila care isi afiseaza deschis convingerile, ceea ce nu este chiar simplu pentru ea, stie ca vin alegerile si ca are nevoie de votul fiecaruia. Prin urmare, da un raspuns politicos. "Cred ca este posibil", spune ea. Argumenteaza apoi diplomatic: exista un numar mare de site-uri pe net cu aceasta tematica si, prin urmare, daca un numar atit de mare de oameni cred asa ceva, nu este imposibil ca ei sa aiba dreptate. Principiul sanatos al majoritatii este respectat. Chiar daca imediat pune in dubiu aceasta teza. Era, insa, prea tirziu si va ajunge ministru.
Cum era de asteptat, interviul, sau mai bine spus acea parte a interviului, apare ca din senin acum citeva zile pe pagina web a organizatiei amintite, ca o proba irefutabila in favoarea tezei ei. "Guvernul francez – se spune -, reprezentat de Christine Boutin, accepta responsabilitatea lui G.W. Bush in atentatele din 11 septembrie 2001". Se intelege ca detalii precum corectitudinea informatiei devin fara importanta, chiar un balast, in fata unei asemenea revelatii.
Stirea este preluata  (printre altele!) imediat de un site romanesc de stiri (cotat pina acum ca fiind cel mai serios), cu supratitlul: "Declaratie-soc a unui ministru francez: «E posibil» ca Bush sa fie la originea atentatelor din 11 septembrie". Cu clipul video atasat, cu semnul de atentionare in rosu, stirea apare ca o informatie sigura si de cea mai mare importanta. Aflam de altfel, in corpul stirii, ca d-na Boutin este primul inalt oficial francez care pune sub semnul intrebarii teoria oficiala, care atribuie Al-Qaeda atentatele din 11 septembrie 2001. La final, se citeaza si un ziar italian, Corriere della Serra, potrivit caruia declaratia ar putea produce o adevarata furtuna in relatia dintre Paris si Washington. Nu sintem la OTV.
Stirea se opreste aici. Din pacate. N-are mai mult de o suta de cuvinte cu titluri cu tot. Ce urmeaza tine de logica muteniei: cu cit se vorbeste mai mult, cu atit apare nevoia de a vorbi mai mult si, odata cu aceasta, sentimentul ca nu este destul. Pe scurt, se numeste delir calificat. Site-ul este interactiv. Orice ins care poseda un computer isi poate plasa adevarul sau ultim. In principiu, sint oameni educati. Macar stiu sa foloseasca un computer. In mod normal, folosesc logica binara. Pot citi si au acces la toata informatia din lume. Unii cunosc bine o limba straina. Vreau sa spun ca te-ai astepta sa vezi oameni rationali, care pot face distinctia dintre un zvon, o minciuna si un fapt care trebuie demonstrat cu probe testabile. Dar mai ales care ar trebui sa fie capabili sa-si cenzureze imaginatia.
Totusi, este putin spus ca n-ar avea nici o indoiala. Indoieli au numai boii si stapinii lor. Ei sint oameni liberi. Stiu ca Bush a organizat totul. Ca un pretext, fie pentru a ataca lumea araba sa-i ia petrolul, fie pentru a teroriza America. Ironia sortii este ca, in aceeasi zi, presa internationala vorbeste pe larg de grupul de medici arabi suspectati de planuirea unor atentate in Londra. De ce n-ar fi mina CIA si aici? Apoi, unde naiba este avionul care ar fi fost folosit de teroristi pentru atacul contra Pentagonului? Nimeni nu l-a vazut, cum observa cineva. N-a fost, deci, nici un atac. De ce nu vrea lumea sa-i creada? Face si asta parte tot din conspiratie, de buna seama.
Partea spumoasa a povestii este ca acesti oameni se cred nu doar super-inteligenti, la fel ca si computerelor lor superperformante, dar mai ales extrem de curajosi, poate ultimii neinfricati ai lumii. Este drept ca felul in care se raporteaza la sursa raului este profund ambiguu si induce mai mult un soi de lasitate in fata realului imediat. CIA este detestata, dar si supraevaluata, in acelasi timp, fiind reprezentata, in general, ca un fel de mastermind al lumii de astazi.
In acelasi timp, ceea ce ma uimeste este ca, adesea, ziare serioase, mai cu seama europene si de stinga, se fac ecoul acestor teorii. Oameni dintre cei mai normali, purtati de acel amestec indefinibil de anticapitalism, antiamericanism si ceva din vechiul pacifism de stinga, editia München 1938, care defineste tot mai evident cultura politica trans-europeana a acestor ani, accepta parti din aceste teorii. Vorbesc de oameni rafinati si subtili, care in diverse circumstante politice devin orbi si cinici si incep sa reduca totul la o singura cauza si la o singura perspectiva. L-am auzit pe Umberto Eco afirmind, acum citiva ani, ca americanii au atacat Irakul doar pentru petrol. Ar putea fi aceasta, desi pina acum teza n-a fost demonstrata. Intrebarea ar fi: unde este raul? Ca si cum scriitorul ar trai pe o insula pustie, fara computer sau automobil, hranindu-se exclusiv cu banane proprii. Partea mai trista este ca si curentul pentru computere (o parte, cel putin) tot din petrol se face. Dac-as fi in locul conspirationistilor, nu m-as mai atinge de taste pina ce Bin Laden nu va invinge definitiv in jihadul lui. Sint totalmente convins ca lumea va fi atunci atit de simpla si buna, inca nici nu va mai fi nevoie de computere sau petrol.