Marina Abramovic: artista e prezenta

Marina Abramovic e cea mai cunoscuta practiciana din domeniul artei performative, in masura in care arta performativa este cunoscuta; motivele invizibilitatii ei au fost pana acum caracterul experimental si efemeritatea. Luand in considerare timpul real, prezent, „arta performativa a aparut in anii ’60 ca o provocare la adresa picturii. Indiferent de forma ei, arta performativa nu putea fi agatata pe un perete", spune o critica de arta in documentarul „Marina Abramovic: artista e prezenta". Performance-ul mi se pare si o provocare la adresa petrecerii, trairii timpului, pentru ca in pictura timpul curge altfel pentru receptor: spectatorul are nevoie de un timp indelungat de privire a unei picturi, pentru a patrunde mesajul artistic. In performance e vorba, deci, si de o alta atitudine fata de timp. „…E o forma de arta in care mediul este corpul" (asa cum, in pictura, mediile sunt panza si culorile); „…in centrul artei Marinei Abramovic sta experienta impartasita de performer si public..", spune un alt critic de arta, intervievat in documentar in stilul unor testimoniale publicitare.

Iata un exemplu de lucrare a M.A.: in Ritm 0 (1974), artista a invitat publicul sa foloseasca asupra ei oricare dintre urmatoarele obiecte, la alegere: un trandafir, o pana, miere, un bici, foarfece, un cutit, un pistol si un glonte. Dupa un inceput timid in fata corpului imobil al artistei, membrii publicului au devenit agresivi, de exemplu implantandu-i spini in abdomen ori tinandu-i pistolul la tampla. Dupa cele 6 ore de performance programate, M.A. a parasit pozitia de drepti, pasind spre public. Acestia au luat-o la fuga, pentru a evita confruntarea. Dupa piesa, M.A. a declarat ca „daca te lasi la mana publicului, acesta te poate omori". Un curator intervievat in documentar a asemuit lucrarea cu experimente psihologice de tipul fenomenului Pitesti, prin care a fost sondata natura bestiala a omului. Printre altele, M.A. exploreaza in performance-urile ei concepte psihologice precum sinele si ego-ul, stari de constiinta si anduranta fizica, provocand publicul la participare emotionala prin exemplul propriului corp, testat agresiv in actiuni cu incarcatura simbolica si forta ritualica.

Povestite sau vazute in inregistrari, actiunile isi pierd mare parte din potentialul de propagare, motiv pentru care arta performativa nici nu prea e comunicata mediat. Daca te afli in spatiul performerului, acesta iti poate transmite emotii puternice de insecuritate, fragilitate, frica de moarte dar si, in piesa centrala documentarului The Artist is present, durabilitate a spiritului. Sunt emotii de care oamenii sunt, in general, protejati.

Intre 14 martie si 31 mai 2010, Muzeul de arta moderna din New York MoMa a organizat o mare retrospectiva si recreare performativa a lucrarilor Marinei Abramovic, cea mai mare expozitie de arta performativa din istoria MoMA. Pe perioada expozitiei, Abramovic a performat The Artist is Present, o piesa fara sunet, cu o durata de 736 de ore si 30 de minute, in care a stat imobila in atrium-ul muzeului, in vreme ce publicul era invitat sa ia loc vizavi de ea, cate o persoana odata. Marina a stat pe scaun 8 ore pe zi, pe timpul programului de vizitare a muzeului, vreme de 3 luni. Cu participantii din public, contactul a fost vizual si energetic. Unul dupa celalalt, oamenii aveau ocazia sa se uite in ochii artistei cat de mult doreau.

In documentarul realizat cu ocazia expozitiei si lucrarii, piesa e filmata si montata dramatic-cinematografic. Pe langa acest moment, filmul exploreaza cariera de aproape 40 de ani a artistei dar si relatiile personale, acoperind multe din curiozitatile corasonului public. Privit ca un caz, acest destin personal si artistic e cu siguranta interesant. Arta performativa e o chestiune de gust, iar filmul documentar nu are alta ambitie in afara de a dramatiza momentul jubiliar al artistei. Toamna asta, Galeriile Tate din Londra au deschis spatii noi, dedicate exclusiv artei performative, numita si arta vie. The Tanks se intinde pe suprafete mari, fiind primul spatiu muzeal extins, dedicat acestei forme de arta efemere. Pentru cine e interesat, documentarul are greutate.