Marti spre joi

N-am sa fac nici un pic de critica in acest articol, nici ironic n-am sa fiu ca de obicei. Subiectul este atit de frumos, incit nu-mi permit. E frumos si delicat precum o floare, desi are de-a face cu barbati in toata firea care sint vazuti in principiu ca niste exemplare umane solide, aspre, la nivelul maxim de densitate al lor. Daca la nastere e ca un muguras sensibil si dragut, cu voce pitigaiata si nostima, la maturitate El este un barbos greoi, dur, cu voce de tunet, o stinca, un zid, ce mai…

In realitate (din nefericire?), un barbat matur e doar in exterior puternic, in interior avind de fapt o multime de puncte vulnerabile, ca mai multe calciie ale lui Ahile. Nu degeaba mitul celui din urma dainuie, pentru ca spune un adevar universal. Iar la el, la barbat, e cu atit mai spectaculos cu cit exista o diferenta mare intre aparenta si esenta. Pe femei le percepi de la inceput ca fiind sensibile, predispuse oricind la o cedare, astfel ca o cadere a lor pare a fi de la joasa inaltime, oarecum minora, in timp ce la un barbat e ca o prabusire de copac masiv, cu mult zgomot si multe piriituri.

Iar acest fapt e cel mai vizibil la mijlocul vietii lui, cind, dupa un virtej care l-a purtat in toate directiile si l-a dat cu capul de toti peretii, are timp de ragaz si de analiza. Atunci isi da seama ce a pierdut si ce a cistigat cu adevarat si, pentru o perioada mai lunga sau mai scurta (de marti pina joi), redevine bobocul acela sensibil si dragut cu voce pitigaiata.

Imi trece prin minte un film care ilustreaza perfect aceasta stare de lucruri, anume American Beauty (film care a luat si Oscarul in 1999), in care personajul principal, om la casa lui, cu nevasta si copil, e lovit brusc de sentimentul anestezierii aproape complete cu care a trecut pina atunci prin viata si decide sa se indragosteasca de o pustoaica rebela si sa duca o viata de adolescent, fumind marijuana si luind peste picior pe toti din jur. Dar si o intimplare care, printr-o coincidenta placuta, mi-a parvenit chiar zilele trecute este un exemplu perfect pentru ceea ce vreau sa ilustrez. Exemplu care s-a intimplat, tot prin coincidenta, la mijlocul saptaminii, intr-o noapte de marti.

Se petrecea intr-un bloc unde, incepind de seara pina tirziu in noapte, se auzea dintr-un apartament pina atunci linistit o muzica vulgara acompaniata de zgomote de tot felul care nu puteau fi asociate cu nimic. Suna a petrecere, dar in acelasi timp si a camera de tortura, pentru ca, pe linga strigatele ce insoteau muzica, se distingeau si bufnituri, pocnete si icnituri.

Doi vecini satui de nesomn, ajunsi la capatul rabdarii, au mers intr-un final la usa impricinatului sa-i ceara lamuriri. A deschis cu greu un barbat de aproximativ 50 de ani, gol pusca, purtindu-si "costumatia" la fel de natural precum isi poarta negrii din Africa penele colorate si accesoriile ridicole. Era nauc, turmentat sau fericit… In spatele lui s-a ivit la un moment dat si un cap de femeie rinjind cu toti dintii lipsa, o femeie careia, in limbajul popular i se mai spune si parasuta (…). Aparent si ea era goala. Omul se bilbiia necontrolat incercind sa dea o explicatie, neputind insa articula nici un sunet coerent datorita zimbetului care ii intepenise gura in totalitate. Vecinii, consternati, au inceput scandalul incurajindu-se reciproc, amenintind ca suna la politie si ca fac plingere. Brusc usa s-a inchis. Vecinii au mers si mai nervosi spre apartamentele lor sa sune la politie.

Dupa scurt timp la usa lor bate cineva. Era omul nostru din Nirvana. De data asta purta o pereche de chiloti rupti (de atunci sau dinainte…). Compunindu-si o fata mai serioasa si aranjindu-si nodul de la cravata imaginara, domnul le-a explicat ca in seara respectiva era singur acasa intrucit sotia era plecata intr-o delegatie de serviciu si, prin urmare, se distra cu mai multe doamne (parasute) si ca nu va mai dura mult. Au cuvintul lui de onoare… In finalul expunerii i-a rugat, cu voce subtire si cu tot respectul cuvenit, sa ii mai ingaduie citeva minute de fericire, atit le cere.

Intelegeti acum cele spuse mai sus? Bietul copilas implora practic cu lacrimi in ochisori ca parintii sa ii mai dea un ragaz sa se joace inca putin inainte sa mearga la culcare. El chiar se juca acolo cu ceilalti copii, nu facea prostii, era cuminte. Mai voia sa stea cu jucariile lui uzate inca un sfert de ora si apoi gata, la nani. Era complet deschis la propriu si la figurat. Lasase la o parte toate prejudecatile sociale ori de alta natura. Nu il mai interesa nimic, isi descoperise calciiul lui Ahile pina la os. Uluirea vecinilor era cu atit mai mare cu cit pina atunci colocatarul jucaus se dovedise a fi un om respectabil, politicos, cu serviciu serios, nevasta, o casnicie fericita. Ca atare au decis, ca niste parinti milosi, dar responsabili, vrind sa-i dea totusi o lectie pentru obraznicia lui, sa sune la politie, dar sa le spuna sa nu intervina, ci doar sa trimita un avertisment. Prin urmare, petrecerea a mai durat un timp, apoi s-a stins, la fel de firesc precum a inceput, in sforaiturile plodului extenuat.

Ca si in filmul de Oscar pomenit in care personajul principal este pedepsit de societate (natura?) cu moartea pentru indrazneala de a se trezi cind trebuia de fapt sa doarma, clovnul nostru moldovean prins cu papusile in groapa de nisip a fost repede pus la punct si sanctionat pentru deranjarea linistii publice.

Si astea toate pentru ca barbatii, mai mult decit femeile, isi manifesta mai usor latura primitiva a personalitatii si dau friu liber imaginatiei, care poate uneori lua o turnura foarte periculoasa. In criza de la mijlocul vietii cel putin, multi se apuca frecvent de nudism, divorteaza, isi iau amanta mai tinara, imbratiseaza cu pasiune alcoolismul, renunta la serviciu, incep sa practice sporturi extreme tocmai pentru a simti din nou energia si pulsul tineretii care, acum mai mult ca oricind, pare ca le aluneca printre degete fara putinta de intoarcere. Sa traiasca din nou macar un surogat din libertatea lupului singuratic. Ce sa le faci, sa ii omori, sa le dai prafuri? Se vor linisti, iar apoi vor continua viata de unde au lasat-o, mai impacati, lingindu-si ranile cu mindrie si impacati ca au mai avut de spus ceva si au facut-o.

Si toate astea pentru ce?, ar intreba o femeie. Pentru o clipa de placere?! Aiurea… Prostii.