Miscarile de masa

Greva generala, anuntata initial cu surle si trimbite, apoi, pe masura ce se apropia termenul declansarii ei, pe un ton din ce in ce mai scazut, s-a dovedit a fi, intr-adevar, un fis. In ciuda faptului ca Romania sta pe un butoi de nemultumiri si deziluzii ce se intensifica zi de zi, iata ca butoiul nu a explodat. Ci, dimpotriva, in locul unei explozii progresive, care urma sa zguduie din temelii nu numai Romania, ci sa-si faca simtit ecoul si in UE (mai ales in EU!), am asistat la un fel de implozie. Spiritele parca s-au mai potolit. A crescut insa valul de dezamagire. Toti ridica neputinciosi din umeri si se intreaba ce e de facut. Functionarii publici si-au plecat capul, in asteptarea sabiei ridicate de guvern. Celelalte categorii afectate de masurile guvernului si-au pus, asemenea strutulu, capul la adapost in nisipul miscator al amagirilor si dezamagirilor cotidiene.

Nimeni nu mai spera nimic: toti asteapta sa se intimple ceva. Starea aceasta confuza nu duce la nimic bun. Pentru iesirea din criza, Romania are nevoie de o alta stare de spirit. Apatia si dezamagirea dureroasa pe care o traieste marea masa vor avea repercusiuni nebanuite nu numai pe plan social, ci si pe plan politic si, desigur, economic. Tind sa-i dau, in acest sens, dreptate lui Liviu Antonesei (sociolog de meserie), care, intr-un recent articol publicat in „Adevarul", referindu-se la esecul miscarilor de masa, scria urmatoarele: „Este limpede ca marea greva generala a esuat. Mi-am dat seama ca asa se va petrece inca din zilele care au precedat greva, urmarind prestatiile chinuite, fals triumfaliste ale liderilor sindicali pe la diversele posturi de televiziune. Era limpede ca incercau sa se autoincurajeze si sa-si mobilizeze milioanele de membri de sindicat, mai degraba paralizati de vestea reducerii cu un sfert a salariilor si cu spaima pierderii slujbelor deja cuibarita in suflete. N-a fost insa un esec total, dar nici un succes, dupa cum incearca sa se autoincurajeze aceiasi lideri sindicali – a fost un vint usurel acolo unde se astepta o furtuna, daca nu o tornada, „un vint potrivit, pina la tare… Guvernantii rasufla usurati, presa anti-sistem continua sa priveasca lucrurile prin prisma unui succes inexistent, presa pro-guvernamentala a ales sa rida de sindicate, comentatorii acreditati la Cotroceni si Palatul Victoria au recapatat ceva culoare in obrajii cam palizi in ultima vreme. In realitate, nimeni nu are vreun motiv de bucurie, iar cit priveste risul, ma tem ca e si pretimpuriu si cam strimb lipit pe figura!… In doua-trei luni, pina trece vara cum s-ar spune, efectele scaderii veniturilor proprii vor fi deja simtite de salariati si pensionari pe propria piele, la modul cronic. Ma tem, prin urmare, de un val de proteste sociale stihiale, anarhice, incontrolabile, care risca sa mature totul….". Daca guvernul va continua sa stringa cureaua, afirma Liviu Antonesei, exista riscul ca implozia sa se transforme intr-o explozie greu de controlat. Comentatorul compara situatia prezenta cu cea din anul 1989. Aici cred ca domnia sa exagereaza. Nemultumirile din perioada ceausista au fost de lunga durata. Cele de acum sint inca suportabile. Situatia ar putea deveni intr-adevar exploziva in 2011 sau 2012, daca actuala putere va continua sa aplice masurile de austeritate fara sa tina cont de opiniile masei…

Apatia miscarii sindicale, intr-adevar, e periculoasa pentru guvernanti. E periculoasa in primul rind fiindca nemultumirile, dupa cum am precizat, se vor acumula pina la cota critica. Si in al doilea rind: vazind inertia populatiei, guvernantii vor fi tentati sa stringa din ce in ce mai mult surubul, luind masuri arbitrare, pina cind nemultumirile vor rabufni… Se intimpla ca la cutremur: unde apar miscari tectonice de mica amploare, exista sansa ca acumularile de energie sa nu rabufneasca dintr-odata, ci sa se descarce in mai multe trepte… Daca aceste miscari nu au loc, creste riscul unui cutremur de proportii.

*

Recent, un cititor "binevoitor" m-a acuzat de faptul ca as avea "o aversiune evidenta fata de institutia FMI, punindu-mi, spre final, urmatoarea intrebare: "daca in locul FMI era vechiul Tratat de la Varsovia, ati mai fi avut aceeasi reactie?". Intr-unul din "capetele mele de rind", i-am raspuns doar la jumatate de intrebare, cea legata de presupusa mea alergie fata de FMI si la cea care se refera la Tratat.

Chiar daca numele meu se termina in "ov", m-am nascut, totusi, in Romania, nu in alta tara, si nu am nici un fel de nostalgii nici dupa Tratat, nici dupa Epoca de aur, ci dimpotriva….  

Si totusi, daca veni vorba de Tratat, trebui sa precizez ca el a avut si partea lui, ca sa zic asa, plina, conferind stabilitate si, mai cu seama, prosperitate, nu atit Estului, cit  mai cu seama Vestului. In toata aceasta perioada, desigur, dificila si umilitoare pentru noi, Romania s-a consolidat ca stat, iar economia nationala, in ciuda tuturor aberatiilor regimului, a cunoscut o linie ascendenta, chiar si in ultimii ani ai ceausismului…

Nu as putea spune acelasi lucru si despre perioada actuala. Dupa douazeci de ani de la Revolutie, Romania se afla intr-un proces de disolutie, iar economia sa e inca dependenta, daca ne gindim doar la sistemul energetic, de mostenirea ceausista, in sensul bun al cuvintului… Atit din punct de vedere economic, cit si din punct de vedere politic, Romania a fost discreditata atit pe plan extern, cit si pe plan intern. Cine e de vina pentru situatia in care am ajuns, nu stiu. Poate ca asa e scris in astre: sa suferim, trecind dintr-un calvar in altul, pentru a ne putea ispasi, dupa cum afirma unii, o vina ancestrala inca nedescoperita. Eu totusi cred in viitorul Romaniei. Nu trebuie sa disperam. Trebuie sa ne gasim echilibrul si forta in noi insine pentru a iesi din starea in care ne-au adus cei douazeci de ani de tranzitie. Si eu cred ca va veni momentul cind natiunea se va retrezi la viata.

…Trebuie sa invatam sa ne asumam cu luciditate propria noastra istorie si propriile noastre slabiciuni.

Avem mania de-a arunca mereu vina pe vecini… Criza actuala, dupa cum stim, n-a fost indusa de vecinii nostri de la Rasarit, ci ea a venit din alta parte. Cred ca este cazul sa ne detasam de trecutul nostru mai mult sau mai putin apropiat si sa privim lucrurile cu luciditate. Aruncarea vinei peste gard nu ne va rezolva problemele cu care ne confruntam, ci, dimpotriva, ne va crea si altele, la care poate nici nu ne gindim…

Situatia in care a ajuns Romania, si nu numai Romania – spectrul e mai larg – imi aduce aminte de o anecdota povestita de curind de dl. Mihai Baciu: "Cica niste cercetatori americani s-au apucat sa studieze comportamentul puricilor si au tras concluziile de rigoare. Intii au pus puricii pe masa si le-au dat comanda: Start. Si puricii au sarit.

Apoi cercetatorii au taiat picioarele puricilor si le-au poruncit din nou sa sara.  Dar puricii n-au mai sarit.

Plecind de aici, cercetatorii au ajuns la urmatoarea concluzie: Puricii cu picioarele netaiate dau dovada de inteligenta si raspund la comenzi, pe cind cei cu picioarele taiate surzesc".

Cam asa se intimpla cu Romania si cu tarile cuprinse de criza.

Cineva ne-a taiat picioarele si-am surzit… Dar, spre deosebire de puricii expusi sub lupa, chiar si cu picioarele taiate, continuam sa topaim in gol…