Mitocanul ajuns si aspirantii la mitocanie

Trebuie sa-l deosebim pe mitocan de badaran sau mirlan. Toti acestia sint ingimfati si trufasi, triviali si artagosi, cu gesturi si exprimari neinfrinate, stridenti, exhibitionisti, intoleranti, violenti si cautatori de nod in papura. Insa, fata de badaran si mirlan (sau altii ca ei: toapa, topirlanul, nesimtitul, mojicul, ghiorlanul, ghertoiul, cocalarul, obraznicatura, tata, tatoiul – avem destule denominatii, caci si ei sint destui, cu nuante si increngaturi parca infinite), care nu sint niste "ajunsi" si au carente educative ameliorabile, mitocanul e un parvenit ineducabil. Asta il detaseaza de ceilalti din societatea in care traieste. Mitocanul e un realizat, un chivernisit, care a urcat "drumul spre inalta societate" pe cai frauduloase si conjuncturale. Desigur, v-ati dat seama, vorbesc de mitocanul ridicat dupa imbulzeala din ’89 poreclita revolutie. De fapt, ascensiunea lui nu vizeaza o "inalta societate", o alta societate, mai rafinata, cum face balzacianul Lucien de Rubempré, de pilda, ci accederea in societatea altor mitocani ajunsi si a acolitilor lor.

Motivatia trasaturilor mitocanului, enuntate mai sus, este una singura: dispretul, dispretul pentru toti ceilalti si pentru orice realizari omenesti, indeosebi cele ale spiritului. Asta se intimpla din cauza ascensiunii lui precipitate, cum spuneam, conjuncturale si tilharesti. Faptul ii provoaca vertijuri, il impauneaza in pene si in minte. Devine fudul, iar fudulia ametitoare este si dispretuitoare. Cind piticul Turcu a ajuns, dintr-un pirlit de bisnitar la cinema Patria, mare comerciant si actionar la clubul Dinamo, s-a vazut intr-o oglinda de proportii uriesesti, iar bunul simt i s-a atrofiat, luindu-i locul egoismul atroce si dispretul fata de toti subordonatii. La fel Gigi Becali. Rapida si obscura ascensiune din cioban al fratilor sai in mare om de afaceri l-a facut sa se creada egal cu Hristos (va amintiti?). Melanjul de topenie, de nauceala intelectuala si precaritate a exprimarii dau imaginea fudulului absolut. Un dram de bun simt, provenit probabil din originea sa taraneasca, tot mai are, dar il va pierde si pe acesta, caci lumea de mitocani in care traieste maculeaza. Sentimentul crestinesc al ajutorarii aproapelui, prezent la Becali, se amesteca adesea cu preaplinul arogantei sale, "na, ba, ofticosilor", cind arunca gloatei bancnote de sute de euro. Sau sa ne amintim de Sechelariu, oferind bani sa fie votat, fapt care l-a pierdut pina la urma.

Fiind adapostit de neplacerile vietii si fudul, mitocanul ajuns nu a apucat sa acumuleze decit rudimente de idei si de cultura. Insa le enunta in stilul sau: trivial, artagos si intolerant. Sa te fereasca Dumnezeu de intoleranta mitocanului, caci semidoctul si sfertodoctul sint mai periculosi decit ignorantul. Imi amintesc cu cita suficienta ii spunea Prigoana prozatorului Sstefan Agopian ca poate scrie si el cit ai clipi niste romane. Poftim! Insa, claustrat intr-o cultura de manea si dans din buric, mitocanul cauta si cumpara artisti, la fel cum fostii tigani corturari cheama "pictari" sa isi boiasca peretii "palatelor" cu tablouri… exotice. Talentul e subordonat si el noilor parveniti. L-am vazut pe Gil Dobrica, cu putin timp de a trece intr-o lume mai buna si mai frumoasa, cintind la Corbeanca in fata unor mitocani cu kile de aur pe ei. Sarmanul Gil Dobrica! Am avut senzatia ca sint la circ: un leu trist si batrin, cu blana roasa, incearca sa distreze cu giumbuslucurile lui o multime de surzi, care infulecau de pe mese. Ar trebui un Goya, acela din Capricii, ca sa surprinda scena!

Sa ne intoarcem la Sechelariu. In cazul sau a fost o reactie organica de aparare a organismului social, care l-a taxat prin vot. Orice societate asezata elimina mitocanii dupa o vreme, asa cum un corp sanatos, amenintat de boala, arunca afara prin stranut virusii. La noi, cazul Sechelariu e rar, ceea ce inseamna ca intreg corpul social este infectat. La noi, mitocanii ajunsi sint aplaudati, admirati, invidiati, imitati. Am auzit copii la scoala din Tomesti vorbind cu admiratie despre Corduneni. Pentru copii, acestia sint un fel de haiduci, care au schimbat flinta si calul cu sabia ninja si maibacul. In afara de mirajul aventurii, specific virstei, trebuie spus ca acesti copii spun ce aud in casa. Adevarul este ca in multe, foarte multe familii iesene Cordunenii sint modele. Sau uitati-va la admiratia pentru Mircea Badea, cel pentru care "despovararea de corvoada decentei sociale" (vezi excelentul articol al pofesorului Adrian Neculau de simbata 31 iulie din acest ziar) este absoluta, iar dispretul pentru ceilalti a ajuns filosofie. Cica, vrea sa ne convinga tucalarul mogulic, aroganta si dispretul sint unicele moduri de comportament in societatea de azi. De aceea cel mai uzitat cuvint al lui Badea Vuvuzel este „prost". Pentru el toti sint prosti, de la Patapievici la sarmana invatatoare care a indraznit sa-i critice seful.

Nemernicii care detin majoritatea pirghiilor economice, mogulii si slugoiul lor, care mentin masele in tarcul dezinformarii, mafiotii, care s-au imbogatit exclusiv prin rapt si "tunuri" trase statului roman si romanilor, trezesc in largi categorii de oameni admiratia si invidia. Iar aceasta este cumplit de trist! Ai sentimentul inexistentei unei solidaritati colective si al imposibilitatii eradicarii raului, caci, cum spunea mitocanul ajuns Catalin Voicu, "reteaua este in functiune".