Modelul babutei din anii Epocii de aur

Cica se duce o babuta la Alimentara sa-si ia cota de carne pe luna martie, doua sute cincizeci de grame carne de pui si doua sute cincizeci de grame de purcel. Sau, ma rog, daca nu purcel, atunci vacuta, adica depinde ce e pe tejghea, purcel sau vacuta. Ii taie, ma rog, vinzatorul sau, ma rog, vinzatoarea, n-are importanta, ma rog, unii vor face sa fim ceva mai precisi, un sfertulet de pui, mai ciupeste de ici, mai ciupeste de acolo, sa fie, ma rog, cit mai exact, mai adauga o tira de cap, ca si asta-i carne, ma rog, intelegeti, mai pune o jumatate de gheruta pe piept, mai adauga dincolo o labuta, cintareste totul in fata babutei, tuseste de citeva ori semnificativ, ca sa vada, ma rog, si babuta ca n-o inseala la cintar, observa la un moment dat ca hirtia-i prea groasa, scoate hirtia, o pune la o parte pentru alt pachet; mai cintareste carnea din nou, ma rog, acum fara hirtie, mai adauga ceva, mai ciupeste din coada, aduna o gramajoara cam cit un pumn pe tejghea: ici o bucatica de pui, ceva mai putin, dedesubt o gheruta, mai la vale un strop de cioculet, mai la deal o alta gheruta rosie ca racul, sus o aripioara zgribulita, jos alta, intre ele ditamai creasta de cocos, ca un steag de primarie, inveleste totul frumos in hirtie, ca babuta sa nu-si murdareasca manusile de cirpa si ii intinde pachetelul frumos peste tejghea.

Intr-un cuvint, vinzatorul s-a comportat corect, mai mult decit atit nu se poate. Se gindea chiar la un moment dat sa-i puna ceva peste gramaj, dar se temu ca gestul sau sa n-o jigneasca pe babuta, care se vedea ca-i de familie buna si cu maniere alese. Babuta ia pachetelul in mina, il miroase un pic, clatina cu multumire din cap, mai da un pic hirtia la o parte, si asta cu un gest pudic si discret, ca si cum, ma rog, ar fi ridicat un cearsaf ca sa observe perechea de picioare care stau tolanite in pat, ma rog, asta e o imagine, asa, mai poetica, se uita la pui, carnita de purcel lipsea, ma rog, intelegeti, nu era vremea purceilor, de carnita de vaca nu era nici urma, ma rog, babuta nu avea pretentii prea mari, nu minca, intelegeti, carne decit din an in Pasti, si nici atunci, carnita sa fie, chiar daca un pic alterata, nu conteaza, o sa-i scoata mirosul cu otet; in sfirsit, ia babuta pachetelul si se indreapta cu el spre iesirea din Alimentara.

Ajunsa la usa, afara-i moina, nici ploaie, nici zapada, ma rog, acum e altfel, caldura mare, de!, se mai intoarce o data spre vinzator si, ma rog, zice: "Bogdaproste, ma rog, puicutule, si Dumnezeu sa-ti dea multa sanatate, ca tare bun la suflet esti. Iar puiul asta, ma rog, zice batrina, am sa-l coc si am sa-l pun la icoana sa stea pina duminica, si cind m-oi intoarce de la sfinta biserica, am sa-l maninc ca pe o prescura. Ca de mult, ma rog…", vroia sa spuna babuta ca n-a mincat carnita. Si nu numai ca-i multumeste de la usa, ma rog, vinzatorului, dar incepe sa recite chiar si o poezie, foarte, foarte sensibila, si, ma rog, manierata peste poate babuta.

Familie veche, singe albastru, intelegeti…

Si tot asa, bodoganind si vorbind de una singura, iese babuta pe usa si chiar acolo se impiedica de gratar. Ma rog, babuta batrina, gratarul sucit, ma rog, cum sint batrinii cu gindul aiurea, la pui. Batrinica aluneca jos, se sprijina intr-o mina, in cealalta tine strins pachetelul cu carne, ma rog, o imagine nostima, cu nasul pe trotuar si cu fustele maturind magazinul, dar cu puiul in mina. Un pantof sare si el, ma rog, din picior, intelegeti babuta s-a uitat pe fereastra afara si inainte de-a iesi din casa, ma rog, vazind ca-i frumos, in loc de ghete, si-a zis ea, ce-ar fi sa-mi pun pantofii de lac, ca oricum azi e sarbatoare…

Ma rog, cum sint babutele, zbircituri pe obraz, dar cu gindul, ma rog, intelegeti… si, ma rog, ce sa va povestesc, in timp ce dadea sa se ridice de jos, citiva, acolo, chiar o luasera de subtiori, babuta in acest timp bijbiia cu ciorapul dupa pantof si, ma rog, vine un ciine, o javra de mahala numai piele si coaste prin care fluiera vintul de Rasarit, ma rog, se repede la batrinica, se face ca vrea s-o muste, latra o data gros, o data subtire, de ti se face mila de el, ma rog, si apoi, in sfirsit, babuta se sperie si scapa pachetelul din mina scotind un tipat, ca si cum ar fi pe patul de moarte, ma rog, ca doar nu era sa tipe ca in noaptea nuntii cind iti arati camasa pe fereastra ca nuntasii, ma rog, sa vada cu ochii lor pata de singe si sa inceapa sa urle de bucurie; in sfirsit, babuta se sperie si scapa pachetelul din mina, pachetelul se rostogoleste pe trotuar, afara mizga se inteteste, un virtej de fulgi se roteste pe linga vitrina; pachetelul se desface, gheruta pica intr-o parte, aripioarele curg in alta parte, fulgii sint gata-gata sa acopere hirtia, batrinica bijbiie cu miinile in fata, ma rog, si vederea – din cauza emotiei – pare s-o paraseasca, ma rog, lumea tipa dar ramine incremenita, potaia profita pe loc de situatie si inhata hapaind pachetelul din citeva inghitituri, uitindu-se cu un ochi chioris la babuta, ma rog, face un ham si e gata s-o inghita si pe babuta, dar inghite, ma rog, hirtia si dispare dupa colt. Lumea indignata, ma rog, tipa la vinzator, vinzatorul da din umeri, el cu ce-i vinovat, in fond, ma rog, citiva o consoleaza pe babuta si o ajuta sa se ridice in picioare, dar nimeni nu se inghesuie sa-i dea bucatica de pui din cota lui.

S-a dus prescura mea, zice babuta, si, schiopatind, schiopatand si sprijinindu-se cu miinile de vitrina, o ia, asa, incet, prin moina, ma rog, nici iarna, nici primavara, ci zloata, spre casa.

Ma rog, zicind in sinea ei babuta, am sa vin si miine la coada, poate reusesc sa iau si carne de purcel.