Caută 
4 MIN
Se discuta intens in ultima vreme despre noile prevederi incluse in Codul Moral al Universitatii "Cuza". Unii le considera salvatoare, altii comuniste, altii naziste, gama de aprecieri e destul de larga. Am urmarit dezbaterea ca pe o piesa de teatru interactiv, in care si spectatorii sint intrebati din cind in cind cite ceva, deci fac parte din spectacol. Initial, n-am vrut sa ma implic, dar apoi mi-am dat seama ca sint oricum implicat si ca tacerea nu te face neaparat filosof, mai ales cind e vorba de chestiuni de morala. Asa incit, parerea mea, una din perspectiva wu wei, care te implica fara sa te implici, este sintetizata astfel:
1. Premisa de plecare este una corecta, in sensul ca se bazeaza pe constatarea, sustinuta de numeroase exemple, ca in Universitate nepotismul si clientelismul, coruptia care va sa zica, s-au dezvoltat ca ciupercile dupa ploaie, afectind performanta si alimentind un spirit de casta cu totul impropriu unui spatiu in care competenta si tinuta morala trebuie sa fie la ele acasa. Imbucurator e si faptul ca se doreste sa se faca ceva pentru limitarea fenomenului.
2. Cred insa ca dezbaterea publica a noilor masuri trebuia sa fie initiata si organizata inainte de adoptarea lor, si nu invers, ca la Primarie. Mai ales ca masurile pomenite, desi inca nu e clar daca sint obligatorii sau doar indicative, sfideaza o serie de libertati fundamentale ale omului, prevazute chiar in Constitutie, cum sint dreptul la munca, la asociere, la a fi ales s.a., si asta intr-un spatiu al spiritului liber. Din cite stiu, de-acum celebrul Cod Moral nu este un act normativ, prin urmare nu are relevanta juridica. Astfel, oricine dintre cei eventual afectati care ar dori sa-si apere drepturile in instanta ar avea de cistigat.
3. Ce nu inteleg eu este de ce nu se iau masuri legale impotriva celor care patrund in Universitate pe baza de relatii extra-stiintifice si a celor care le faciliteaza accesul, majoritatea cazurilor fiind cunoscute sau putind fi verificate si reverificate de catre comisii neutre, eventual de la alte universitati, daca tot se doreste deschiderea si colaborarea cu acestea. Nu se poate rezolva problema doar cu principii de ordin general si nu e corect ca atunci cind ai un numar de copaci bolnavi intr-o padure sa tai toata padurea. Pot fi – istoria o demonstreaza – si cazuri de urmasi eminenti ai unor universitari asemeni si nu e moral sa-i respingi dupa criterii de singe si nu de competenta. Universitatea poate pierde astfel unele valori certe, care se pot duce, eventual, la universitati concurente, pentru ca exista si aici o competitie si e mai bine sa-ti aperi propriile valori.
4. De fapt, problema principala este chiar aceasta: marele si adevaratul criteriu de selectie trebuie sa fie competenta si nu alte criterii extra-stiintifice, legate de familie, de singe s.a.. Iar, cu sau fara Cod Moral, cazurile dubioase trebuie oricum verificate de catre cei cu atributii in acest sens. Verificate din punct de vedere legal si profesional, vreau sa spun. Daca vor corespunde din aceste doua puncte de vedere, vor fi si morale. Fiecare caz are, insa, specificul sau. Inca o data, nu se poate generaliza. Nu inteleg, in acest sens, de ce s-a mers cu interdictia taman pina la gradul patru de rudenie si nu pina la gradul trei, sau cinci, sau sapte. Oricum, dupa parerea mea, gradul de rudenie este irelevant, daca omul e competent. Iar procedurile pot fi incorecte, traficul de influenta poate, desigur, viza si persoane fata de care exista alte slabiciuni omenesti decit cele de rudenie neaparat. Nepotismul nu trebuie inteles doar la propriu.
5. O alta interdictie ii vizeaza pe cei care vor sa faca parte din structurile administrative ale Universitatii: nu au voie sa faca politica. Dar aceasta este chiar o masura politica, dovada ca omul e, vorba Stagiritului, un animal politic. Stiu ca politica nu e foarte morala, chiar intr-o democratie, dar nu e singura sfera capabila de influente nefaste. Mediul nostru de afaceri, de pilda, e cel putin la fel de pervers. Apoi, dupa acest principiu, se poate considera chiar ca apartenenta la o biserica poate dauna spiritului stiintific, ca sa nu mai pomenim de alte structuri, mai putin oficiale, dar foarte influente. Cu ele ce facem? Nu le interzicem? Ce facem cu stiintele politice insele, daca politica e atit de blamabila?
6. Nu am mai inteles ratiunea pentru care cei care au urmat o scoala doctorala si si-au sustinut doctoratul la "Cuza" nu au voie sa se angajeze aici ca profesori sau cercetatori decit dupa un timp neprecizat, in care ei trebuie sa demonstreze nu stiu ce pe la alte facultati sau in productie. Asta imi aminteste de episodul nefericit cind am terminat facultatea si, desi aveam recomandare pentru invatamintul superior si aveam un mare apetit pentru cercetare, a trebuit sa fac celebrul stagiu la un trust de constructii, unde am uitat aproape tot, iar energia tineretii mele era cheltuita aiurea. De ce mai investim in acesti tineri, dintre care unii sint realmente foarte buni? Numai pentru a-i oferi gata formati altor universitati?
7. In fine, am inteles ca s-a mai propus ca fiii salariatilor de la "Cuza" nici sa nu poata studia la aceasta Universitate. Masura aberanta, care, din fericire, nu a fost aprobata.
Exista in aceste masuri o prezumtie de vinovatie fata de toata lumea, in timp ce unii stiuti ca vinovati nu sint pedepsiti. Si nici macar nu sint acestea singurele pacate academice. Universitatea trebuie sa ramina un spatiu al libertatii si excelentei, iar moralitatea trebuie sa vina din competenta si competitie. Din pacate, exista suficiente non-valori, care trag dupa ele alte non-valori, dupa legea afinitatilor. Dar nu asa poate fi rezolvata problema. Asa, insasi denumirea de Cod Moral devine usor improprie.
