Nabucco si P.E.C. (I)

Guvernul Romaniei a initiat, in sfirsit, discutii cu Banca Europeana de Investitii, BEI, pentru obtinerea de fonduri pe care Transgaz-ul sa le utilizeze pentru construirea gazoductului Nabucco. Ar fi vorba de vreo 50 milioane lei, pentru anul acesta si de 10 milioane pentru anul viitor. Acestea reprezinta, de fapt, doar costuri operationale impuse de proiectul de constructie, si nu de constructia propriu-zisa, intrucit Consortiul Nabucco a decis sa amine startul constructiei pentru anul 2013. Asadar, inca o aminare care sporeste sansele ca acest proiect sa devina o poveste fara de sfirsit.

Ideea acestei magistrale de transport a gazului metan din zona Caspica si a Orientului Mijlociu spre Europa – cu tranzit prin Romania – a aparut inca din 2002.

Atunci a luat nastere Consortiul celor cinci companii nationale din care face parte si Transgaz-ul nostru. S-a facut studiul de fezabilitate, s-au stabilit ruta, sursele probabile de aprovizionare, costul total – aprox. 8 miliarde euro – si capacitatea maxima a conductei – 3,1 miliarde metri cubi  pe an – precum si contributia financiara a fiecarui membru din Consortiu.

In sfirsit, s-a stabilit ca primii metri cubi cubi de gaz sa treaca prin conducta in 2011, adica anul in care ne aflam.

Ideea nu era deloc rea. Ea s-a nascut din nevoia imperioasa a multor tari din Europa, dar si a UE in ansamblu, de a reduce din dependenta fata de gazul rusesc. Unele conflicte politice dintre Rusia si Ucraina sau Belarus

(tari prin care trece reteaua ruseasca de gaz catre Europa), au afectat grav, in plina iarna, aprovizionarea cu gaz a unor tari europene care nu aveau, nici o tangenta  cu acele conflicte.

La inceput, optimismul era general. Comisia Europeana insasi a inclus Nabucco in programul TEN – Trans European Networks -, adica pe lista proiectelor prioritare ale UE.

Ce s-a intimplat, insa, de atunci incoace?

Unii pasi s-au facut. Cele 5 tari – Romania, Bulgaria, Turcia, Ungaria si Austria – de care apartin companiile Consortiului, au incheiat Tratatul pentru finantarea si construirea gazoductului, in martie 2010, au dus tratative cu tarile furnizoare, au stabilit cantitatea de gaz la care are dreptul fiecare tara prin care va trece conducta s.a.m.d.

Dar totul si toate s-au petrecut numai pe hirtie, constructia propriu-zisa fiind aminata mereu, ultima oara pentru 2013.

Intre timp insa, au aparut unele lucruri care, nu numai ca au contribuit la aminarea repetata a lui Nabucco dar, la un moment dat, se parea ca pun in pericol chiar proiectul ca atare. Ma refer la South Stream, un proiect similar, dar de doua ori mai mare decit Nabucco, initiat de Gazprom in alianta cu ENI – compania italiana a energiei. Gigantul Gazprom era hotarit sa inceapa constructia, ENI il sustinea puternic, si numai criza care a lovit si Rusia a aminat realizarea acestui mare proiect concurent al Nabucco.

In paranteza fiind spus, Romania, satula de pertractarile si aminarile in chestiunea Nabucco, si-a exprimat disponibilitatea de a participa si la Proiectul South Stream. Alexei Miller, presedintele Gazprom, a semnat – in octombrie 2010 – un Memorandum de Intentie privind posibilitatea ca acest gazoduct sa treaca prin Romania.