NATO si pasul catre Balcani

Acum, altii sint cei care au emotii. Croatia, Albania si Macedonia spera sa obtina invitatia de a intra in club, iar romanii inteleg foarte bine starea de spirit din cele trei capitale. Tocmai pentru ca subiectul extinderii ne este aproape – fara a fi cel mai important de pe agenda reuniunii de luna viitoare – se justifica un succint comentariu pe aceasta tema. Despre redefinirea rolului Aliantei, despre eforturile de a intari misiunea din Afganistan, despre noile raporturi cu Rusia si despre celelalte puncte majore de pe ordinea de zi se va discuta, cu siguranta, in saptaminile si lunile urmatoare.   

Croatia intruneste consensul membrilor Aliantei, astfel ca guvernul de la Zagreb poate privi cu optimism inainte – catre noul sau mediu de securitate si, ulterior, catre continuarea procesului de negociere cu Uniunea Europeana. Daca nu vor aparea surprize neplacute din partea acesteia din urma, care sa conduca la aminarea integrarii, Croatia va parcurge o succesiune similara cu cea a Ungariei, Cehiei, Poloniei, dar si a Romaniei si Bulgariei. Mai precis, o integrare in NATO care prefateaza cu citiva ani aderarea la UE. Dincolo de tot mai vizibila lipsa de entuziasm a cetatenilor, guvernul de la Zagreb se poate declara multumit de ritmul in care recupereaza handicapul deceniului trecut.

Albania isi va primi recompensa cuvenita pentru reformele din ultimii ani si pentru moderatia cu care – in ciuda previziunilor pesimiste – a evitat angrenarea in crizele regionale (in primul rind, Macedonia si Kosovo). Guvernul de la Tirana a reusit sa convinga membrii NATO ca este o buna investitie in perspectiva stabilitatii regionale, desi nici democratia, nici reforma economica nu au avansat in ritmul scontat. Ele au rezistat, insa, tuturor problemelor, mostenite din trecut sau aparute in anii 1990. Albania, eternul outsider, va fi un beneficiar evident al acestui val de extindere. Fara un orizont temporal clar in privinta integrarii in Uniunea Europeana, tara va profita mult in urma intrarii in NATO. Chiar daca nu se poate vorbi cu acelasi optimism ca in cazul Croatiei de NATO ca preludiu al integrarii europene, drumul Albaniei spre Occident pare, cel putin la nivel politic, bine marcat.   

In fine, Macedonia reprezinta un caz special si inedit. Si ea a traversat crize, si ea a reusit sa-si consolideze, intr-o masura rezonabila, institutiile democratice. Insa guvernul de la Skopje nu poate fi inca sigur de premiu: Grecia si-a reluat presiunile in privinta numelui, desi timp de citiva ani parea satisfacuta de numele (bizar si, in mod evident, temporar) de „Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei". Logic ar fi ca aceasta controversa sa fie rezolvata rapid, facind apel la rationalitatea ambelor parti – si acest lucru nu este posibil fara interventia ferma a Washington-ului. Cu siguranta ca obiectiile de ultima ora ale Atenei pot fi puse in legatura cu deteriorarea relatiilor regionale, dupa proclamarea independentei Kosovo. De asemenea, chiar daca Statele Unite isi vor exercita acum influenta pentru a nu compromite summit-ul, nu trebuie uitat faptul ca Macedonia este si stat-candidat la UE, iar fara acceptul Greciei aderarea nu se va putea materializa.

Oricum, reuniunea de la Bucuresti poate marca inceputul maturizarii Balcanilor de Vest, din punct de vedere al securitatii. Un proces ce nu ar fi fost posibil fara aplicarea – uneori, nu foarte gratioasa – a conditionarilor occidentale. Romanii cunosc acest lucru si mai cunosc faptul ca, desi astfel de actiuni pot parea adesea nedrepte, ele stimuleaza energiile societatilor respective, catre scopuri benefice. Croatia, Albania si Macedonia vor continua sa se schimbe in bine, spre beneficiul intregii regiuni.  Mai mult, primirea acestor trei state va marca un angajament politic ce ar putea stimula consensul democratic si prooccidental in Georgia si, poate, Ucraina. NATO nu este o solutie universala, nu presupune doar avantaje – eventualii noi membri o vor descoperi curind. Insa atenuarea angoasei fundamentale privind securitatea poate contribui la maturizarea si eficientizarea sistemelor politice ale noilor democratii, iar Romania poate depune o marturie sincera in acest sens. Ca gazde ale summit-ului nu avem vreun rol special, insa putem spera ca, macar pentru citiva ani, numele capitalei noastre sa aiba o sonoritate foarte placuta in cele trei tari vecine si, in curind, aliate.