Neagu Djuvara sau Gigi Becali?

Mi-am promis ca nu voi mai scrie, o vreme, pe teme politice. Nu am nici o preferinta in domeniu, sunt total scarbit de intreaga clasa politica (exceptiile sunt foarte putine). De data aceasta insa nu e vorba de un conflict propriu-zis politic, ci de o agresiune a vulgaritatii asupra unor valori in care ma incapatanez sa cred.

Nu as fi crezut niciodata ca alaturarea numelor din titlul acestui articol ar putea fi posibila. Pur si simplu, cei doi nu fac parte din aceeasi lume, nu au acelasi public, nu apartin aceleiasi realitati. In nici un mediu normal, nimanui nu i-ar fi trecut prin cap sa puna unul langa altul numele unui ilustru istoric, cu o viata exemplara, martor implicat al unei lumi dupa care suspinam neputinciosi, al unui intelept autentic, cu cel al unui milionar rudimentar, parca abia coborat din copac si ambalat intr-un costum Armani, pentru care singura valoare o reprezinta banul, obtinut in urma unei tranzactii dubioase cu statul. Pe de o parte, calmul si clarviziunea, curajul de a spune lucrurilor pe nume, un mod firesc si frumos de a se instala in realitate, pe de alta – urletul si gesticulatia de babuin, aroganta penibila a incultului, a celui pentru care Dumnezeu este o buna afacere sau, eventual, un sef mai mare care i-a turnat alimentat, nesperat, conturile. Pe de o parte, o mare opera istorica si diplomatica, traditia unei familii care a facut, alaturi de altele cateva, Romania moderna; de cealalta parte, bani investiti in fotbal pentru imagine, scandal si un iz statut de oaie, amestecat cu miresme de parfumuri dulcege, dar scumpe. Aristocratul priveste sceptic catre o lume urata, lipsita de repere; ciobanul devenit milionar s-a mutat „la palat" si profita de confuzia de valori si de lipsa de principii. Neagu Djuvara e o lectie vie, de care orice om normal ar trebui sa profite, o efigie a valorilor tari; Gigi Becali este un individ redus la instinct, necizelat, un simbol al prostului gust. Ei apartin unor epoci de civilizatie situate la mii de ani distanta. Problema este ca, atunci cand oameni de calibrul lui Neagu Djuvara sunt marginalizati, iar cei precum Becali ocupa prim-planul, devine limpede in ce fel de lume traim. Una a prostiei balonate, a confuziei morale, a scandalului, a vulgaritatii.

Ei bine, doar in Romania si doar in viata politica doua astfel de persoane pe care, in mod normal, te-ai jena sa le gandesti una in proximitatea celeilalte, pot fi puse in conflict. Am urmarit, acum cateva seri, pe un post de televiziune, un sarmant interviu luat lui Neagu Djuvara. A vorbit despre multe si a incercat, cuprins de sila, sa fuga mereu catre trecut. Dar, fireste, reporterul (varianta blonda, frumoasa, isteata chiar) avea tema bine precizata: vroia sa smulga fraze tari despre prezent, in special despre fantosele vietii politice. Iar autorul Amintirilor din pribegie nu e omul care sa cultive echivocul: cand are ceva de spus, o spune, in termeni apasati. Intrebat ce crede despre candidatura lui Gigi Becali pe listele PNL, vechiul liberal a rostit raspicat ceea ce era de rostit, de fapt, ceea ce orice om cu bun-simt ar fi spus: ca e o rusine, o mare rusine, ca Becali e un „primitiv". Un „cretin profund", a plusat in stilul caracteristic. A gresit Neagu Djuvara? Prin ce? Ca nu asculta de interesele meschine ale unei generatii politice pentru care nu mai exista principii, ideologie, platforma politica? Ca are curajul de a spune raspicat ceea ce multi dintre liberali gandesc?

Naucitoare, pentru mine, a fost nu replica lui Becali, pentru ca de la un astfel de individ nu poti avea asteptari. Ciobanul afacerist l-a numit pe ilustrul istoric „babatie" si „mos senil". Naucitoare a fost insa lipsa de reactie a liberalilor. Crin Antonescu pare a aproba fara nici o tresarire astfel de jigniri, venite din partea unui parvenit care abia stie sa silabiseasca si care nu lovesc intr-un om particular, ci chiar in esenta liberalismului. Pentru ca Neagu Djuvara este un simbol al autenticului Partid Liberal; or, ma tem ca reputatia acestui partid nu este opera conducatorilor lui de azi, ci a marilor oameni politici pe care i-a dat Romaniei cu multe decenii in urma. Prin tacere, liberalii aproba aceasta insultare a unuia dintre ultimele lor simboluri. Nu uit ca, atunci cand candida pentru functia de presedinte al tarii, dl Crin Antonescu (modest absolvent de istorie, de altfel), indemnat sa numeasca un model functional in lumea de azi, a uitat de Neagu Djuvara, membru al partidului sau, si l-a numit pe… Tudor Chirila. Un actor de mana a doua si un cantaret cu oarece merite, care mai are insa multe de demonstrat. Jignirea unui om de talia lui Neagu Djuvara de catre un primat lipsit de scupule precum Gigi Becali egaleaza gestul de lezmajestate comis de Traian Basescu, care are impresia ca un rege este un comandant de nava si ca o tara, aflata intr-un moment de mare cumpana, se conduce din timona. De data aceasta, prin intermediul lui Becali, Partidul Liberal aduce o ireparabila ofensa propriei traditii.

Am votat, de cand ma stiu, cu liberalii. Pana la un moment dat, cand, am avut impresia ca, liberalii au incetat sa mai fie liberali. Odata cu adoptarea lui Gigi Becali si marginalizarea lui Negu Djuvara, PNL se desparte de propriul trecut. Adica de tot ce are mai valoros. Tare ma tem ca, peste nu multi ani, pierzandu-si electoratul clasic, acest partid se va sufoca si va disparea de pe scena politica. Iar marele merit va fi al acestor oameni mici, isterici, complexati, care il conduc acum. Dilema acestui partid aflat in vrie pare a fi cea din titlul articolului de fata: Neagu Djuvara sau Gigi Becali? Adica: traditia, programul politic, liberalismul propriu-zis ori succesul ieftin, alianta cu prostul-gust? Ma tem ca ea a fost transata fara ezitare: PNL-ul de azi e mult mai atasat de valorile pe care le reprezinta Becali, decat de cele aparent vetuste, dar trainice, pe care le ilustreaza Neagu Djuvara.

Cred ca marea problema a Romaniei de astazi este ca ea incepe sa semene cu deplorabila ei clasa politica. Ca Neagu Djuvara reprezinta trecutul, iar Gigi Becali prezentul, de nu chiar viitorul.