Caută 
4 MIN
Pentru a-si recistiga prestanta morala, Statele Unite trebuie sa rupa in mod clar cu trecutul apropiat. Episoade gen Guantanamo sau Abu Ghraib nu trebuie sa se mai repete. Nu mai merge cu standarde duble. Nu mai merge sa stabilesti reguli pe care mai apoi sa fii primul care le incalca. E prea mult dispret afisat in politica americana. In Constitutia americana sta scris ca S.U.A. vor purta "un respect decent fata de opiniile omenirii". De mult nu am mai vazut asta in practica. Au existat, ca exceptie, citiva dictatori carora S.U.A. le-au purtat intr-adevar, "un respect decent". Declaratia de independenta proclama "onoarea noastra sacra". Acum ne putem intreba: care onoare?
A fost necesar un razboi pentru ca americanii sa-si dea seama ca Irakul nu este cheia pentru obiectivele lor in Orientul Mijlociu. Pentru aceasta e necesar de cooperat cu Iranul si cu Siria. Cu sau fara recunoastere americana, aceste tari detin o influenta clara in regiune: asupra transporturilor petroliere, asupra Hamas si Hezbolah, asupra stabilitatii din Liban, Irak si Afganistan, ca si asupra relatiilor israelo-palestiniene. Deci nu poti sa-i tratezi ca pe niste paria, ca pe niste teroristi obsedati de arma nucleara, izolindu-i si amenintind cu al treilea razboi, nuclear… Cu 35 de ani in urma, Richard Nixon a stat la masa cu Mao Tze Dun, transformind rivalitatea in cooperare. De ce nu s-ar putea proceda la fel cu Sadat si cu molahii de la Teheran, care nu cred ca-si doresc totusi o sinucidere nucleara?
Iranul este a doua tara din lume ca vechime, dupa China. De-a lungul istoriei, aici s-au succedat multe regimuri. Putem crede in schimbare si ea va deveni posibila, mai curind din interior decit din exterior. Iranul de astazi seamana cu Rusia din era Brejnev. O intelegere va fi dificila, se vor cere garantii de securitate, ridicarea sanctiunilor, dreptul la un program nuclear civil s.a., dar numai asa se poate renunta la calea armelor. Iar timpul nu mai are rabdare.
Actuala "pax americana" va mai dura cel putin o generatie. Problema e ce va urma dupa ? Va fi o perioada la fel de neagra ca dupa caderea imperiului roman sau lumea a mai evoluat? Desmond Tutu le recomanda americanilor "putina smerenie", care sa-i scoata din aroganta unilateralismului. Unele dintre cele mai dificile cuvinte din orice limba – arata el – sint: "Am gresit. Ne pare rau. Iertati-ne". Nu sint decit o suma mica de cuvinte, dar puterea lor de a schimba dinamica unei situatii tensionate este greu de supraevaluat" (in Foreign Policy, februarie-martie, 2008).
Va avea viitorul presedinte american statura morala si smerenia necesare pentru a recunoaste greselile din trecutul recent si a cere iertare? Va avea el curajul si inteligenta de a indrepta lucrurile? De pilda, va avea inspiratia si generozitatea de a propune un nou "plan Marshall" pentru Orientul Mijlociu? Va dati seama cit ar indrepta un asemenea gest din imaginea Americii, dar si cit va putea ajuta el populatia palestiniana din teritorii, cea din regiunea Darfur, dar si din Afganistan, Irak, Liban si alte tari din regiune devastate de conflicte?
Trebuie retransparentizata guvernarea. O guvernare transparenta este marca unei democratii sanatoase. Desigur, sint secrete de stat ce trebuie pastrate, desi securitatea si accesul la informatie nu sint neaparat doua valori antagonice. Daca in 1996 existau 5,8 milioane de documente clasificate in S.U.A., in 2005 numarul lor a ajuns la 14,2 milioane. Blocarea accesului la informatii priveaza guvernul american de analizele oamenilor de stiinta, experti de cele mai multe ori mai buni decit cei guvernamentali, care pot identifica mai usor eventuale vulnerabilitati, amenintari si solutii. Oricum, beneficiile accesului la informatie depasesc costurile. Capacitatile retelei de universitati si centre de cercetare trebuie valorificate in interesul cresterii sigurantei cetatenilor. Nu sint teroristi chiar peste tot. De pilda, introducerea de catre guvernul federal a obligativitatii preluarii amprentelor tuturor celor care intra in tara nu a rezolvat problema infiltrarii de teroristi, acestia putind pur si simplu sa-si frece degetele cu smirghel, modificind astfel amprentele. Si atunci, ce-am facut?
S-au implinit cinci ani de la invadarea Irakului. Rezultatul e dezastruos: cinci mii de morti de partea americana, zeci de mii in cea irakiana si distrugeri materiale imense. Adevarul e ca ultimul locatar al Casei Albe a fost cel mai prost presedinte american din istoria, e adevarat – scurta, a acestei natiuni. Asa se intimpla cind o ideologie oarba inlocuieste argumentele; asa se intimpla cind un om needucat este lasat la butoane. Inevitabil, el va pleca, dar mostenirea e foarte grea: economia e la pamint, razboiul pare fara capat, iar imaginea Americii a coborit la cele mai joase cote. Grea treaba pentru viitorul presedinte, oricare ar fi el.
