Noii politicieni

In urma cu exact sase ani, intr-un articol intitulat Un personaj charismatic, publicat la rubrica de fata, faceam urmatoarele benigne (sper) observatii:

"Aflu din presa ca – in Curierul romanesc nr. 5/2004 – o analista (?!), Adriana Mocca, a gasit solutia politica pentru grava criza de personalitati administrative cu care se confrunta societatea noastra actuala. Ea este… Teo Trandafir. Da, ati citit bine, ne referim la vedeta de divertisment a ProTV-ului, protagonista celei mai spectaculoase cure de slabire din istoria televiziunii, ce a totalizat in jur de 160 de kilograme comprimate in 90 (cam cit cintareste doamna Trandafir in prezent). Spune Adriana Mocca: "Teo Trandafir e singura vedeta feminina de televiziune pe care ar vota-o toata populatia posesoare de televizor, fara deosebire de nationalitate, virsta, sex sau ocupatie, daca ar candida pe vreo lista politica". Probabil ca autoarea se bazeaza doar pe flerul propriu atunci cind face o astfel de constatare, intrucit nu mentioneaza eventuale sondaje de opinie sau instrumente de masurare a rating-lui. Oricum, avind in vedere vocatia prin excelenta experimentala a tinerei democratii romanesti, nu cred, intr-adevar, ca avem nevoie aici de rationamente suplimentare. Exista o mare posibilitate ca d-ra Mocca sa aiba dreptate si, ca atare, ii ofer credit, aducind, in plus, citeva argumente in favoarea eligibilitatii lui Teo pentru functii politice (alte argumente decit cele prezentate de Adriana, care, cam bizar, se opresc numai la cura de slabire propriu-zisa – ca semn al vointei -, la amestecul de Halimà printre invitatii emisiunii Teo show – ca imagine a democratiei – si la hazul irezistibil al eroinei ProTV-ului – ca atu pentru adaptarea la rigorile… derizorii ale "disciplinei" parlamentare).

In primul rind, as pune in discutie charisma extraordinara a lui Teo, charisma care o va propulsa, indubitabil, spre sferele cele mai inalte ale politichiei dimbovitene. O mare parte din aceasta popularitate – de "clown infatigabil", cum o numeste un ziarist – este un dar innascut, dar se poate vorbi si despre existenta unui segment construit (prin vointa, strategie si exigenta) in personalitatea covirsitoare a personajului. Fenomenul se observa mai ales in momentele cind d-na Trandafir isi fixeaza grimasa intr-un mod aparent inefabil si, totodata, imuabil in colturile micului ecran. Vorbim, in cazul de fata, despre o achizitie comportamentala relativ recenta a bravei brailence. Slabind, Teo si-a redescoperit feminitatea (zdrobita, mutilata, expulzata anterior de obezitate) si face tot ce ii sta in putinta pentru a si-o exprima. De la mersul sleampat ("da smecher") prin platou, pina la ochii sticlind scelerat in reflectoare si zimbetul sardonic intepenit pe figura, Teo iradiaza, in intregime, feminitate, o feminitate de tranzitie romaneasca, numai buna de sintetizat virtutile poporului roman in cei paisprezece ani de democratie originala. Intre toate, grimasa joaca rol de axis mundi. Pe ea se intemeiaza jocul scenic al vedetei, ea este menita sa-i aduca voturile delirante ale populatiei infometate de umor. Interesant de observat, Teo nu prea mai ride de la o vreme (ridea inainte sanatos, pantagruelic, pe masura kilogramelor fapturii sale). Acum ofera doar dinti dezveliti morbid in orice imprejurare (si cind e de ris bine, si cind e de stat ceva mai sobru), imobilizindu-si invitatii cu o privire fixa, imposibil de clintit. Indiscutabil, sesizam aici un know-how al charismei in fata caruia si americanii ar trebui sa se incline. Teo este vesela prin definitie, iar veselia ei inunda universul, aidoma luminii unui astru ce nu isi epuizeaza energia niciodata. Acesta este mesajul ultim transmis de grimasa permanenta a personajului si, studiindu-l, d-ra Mocca si-ar fi diversificat, fara indoiala, setul de argumente pro-Teo.

Apoi, sa nu uitam coordonata Teo modelul – element suprem in sustinerea exceptionalitatii vedetei. Dimensiunea paideica a d-nei Trandafir nu vine, asa cum s-ar putea crede, din subtilitatea ideilor transmise de invitatii sai zilnici: regii manelelor (Guta si Copilul Minune), citiva urmariti general (cu dexteritate la clapele acordeonului), vrajitori, semianalfabeti R&B ori pop, Marius Moga, politicieni, medici nutritionisti, prieteni de-ai lui Teo, bunici, catei si purcei. Nicidecum! Ea vine din ipostaza atotstiutoarei Teo, vizibila cu precadere in finalul emisiunilor ei. Atunci, niste invitati muzicali isi declama isteric o productie de succes in fata publicului narcotizat. Totusi, in respectiva imprejurare, prin intermediul camerelor de luat vederi care – culmea! – ii ignora complet pe agitatii de pe scena, insistind nebuneste pe amfitrioana, noi observam cu totul altceva. Observam ca Teo stie, invariabil, toate cintecele (cu versurile adiacente) fredonate in complexul peisaj muzical romanesc. Cu aceeasi privire de sarpe boa (ce isi hipnotizeaza prada), Teo se zbintuie in voie, cintind (recitind) – foarte explicit! – creatiile amintite. Mesajul sau catre popor nu poate fi, desigur, ratat. Teo este o cunoscatoare prin definitie, atotcuprinzatoarea ei personalitate constituind un model pentru bietul roman dezorientat, avid, dupa un deceniu si jumatate de seceta, de eroi civilizatori. Ce invata tinerii de aici? Insasi esenta societatii romanesti post-ceausiste: exerseaza maneaua, dispretuieste scoala, fii cool pretutindeni si astfel vei fi fericit! Un model absolut? Teo, chintesenta romanitatii din tunel. (Cum care tunel? Cel cu Luminita…).

Asadar, sint intru totul de acord cu d-ra Adriana Mocca. Pe fondul degringoladei politice din Romania ultimilor ani, trebuie sa ne cautam solutiile in alte parti, chiar si in show biz. Teo Trandafir reprezinta o varianta administrativa credibila, fie si pentru Palatul Cotroceni. Nu datorita feminitatii sale neaparat, desi nici feminismul nu e o latura socio-politica de lepadat (in ochii euro-americanilor), ci datorita privirii ei inimitabile. Va dati seama ce s-ar intimpla – la intilniri oficiale – cind i-ar prinde Teo pe emisarii europeni in raza felinarelor de sarpe boa? Soc, extaz, mesmerism curat. Ne vor primi confratii nu doar in UE, ci si in G8, cu viteza luminii".

Astazi (aprilie 2010), cind, iata, Teo candideaza ("pe bune") la un post in Paralamentul Romaniei, nu simt, vorba lui Andrei Plesu, nevoia sa schimb nici un cuvintel din cele scrise mai sus. Numai ca, daca atunci imi venea mai degraba sa rid de intuitiile d-rei Mocca, astazi imi vine sa pling.