Caută 
4 MIN
Vacanta de vara s-a incheiat, ne intoarcem in campanie. Doar ultima luna de toamna (noiembrie) va fi marcata de constringerile legislative obisnuite, astfel ca in septembrie si octombrie vom putea admira dansul candidatilor in colegiile electorale, precum si circuitul zburdalnic al fondurilor publice inspre aceleasi colegii.
Peste tot unde se foloseste votul uninominal, colegiile electorale (relativ mici) din care sint alesi parlamentarii ar trebui sa "gazduiasca" dezbateri politice semnificative pentru cetateni, desfasurate in paralel cu cea nationala. Oamenii politici care sustin noul sistem electoral nu insista prea mult pe aceasta tema, pentru ca in Romania postdecembrista nu a fost niciodata privilegiata dezbaterea, ci doar monologul incarcat de promisiuni. Insa, mai devreme sau mai tirziu, intr-o democratie se ajunge si la discutii despre ce anume va insemna pentru "noi" (colectivitatea restrinsa) un program politic sau electoral. Acum, toate indiciile sugereaza ca vom asista la o cuplare a unui monolog national usor ciuntit – avem doar legislative, nu si prezidentiale – cu unul care va calchia si va intari discursul din alegerile locale.
Despre aspectul national nu vom discuta acum, pentru ca iese din cadrul argumentului principal al textului – acela ca nu vom avea parte de o dezbatere reala in colegiile nou create. Sa mentionam doar ca absenta unei competitii prezidentiale va provoca dureri de cap multor partide, obisnuite sa-si impresioneze sustinatorii din teritoriu doar cu ispravile candidatilor la functia suprema. Cel de-al doilea punct este, insa, mai relevant: ni s-a spus, deja, ca primarii vor juca un rol important in acest scrutin, ca sprijinul lor va fi decisiv pentru alegerea parlamentarilor; de asemenea, am vazut cum liderii politici importanti, mai ales cei ai partidelor la putere, si-au decupat circumscriptii in care sa beneficieze de primari favorabili.
Reechilibrarea raporturilor parlamentar – primar trebuie salutata, insa este de asteptat ca in campanie sa asistam la un fenomen nedorit: mai ales in conditiile in care colegiul electoral nu are (inca) o identitate proprie, discursul candidatilor va fi segmentat pe comune si cartiere, asemeni alegerilor locale. Vor fi privilegiate temele "distributive", asociate transferurilor de bani dinspre centru inspre teritoriu. Nu este obligatoriu ca la fel sa se intimple si peste 12 sau 16 ani, cind (poate) se vor fi depasit unele dintre problemele actualei faze de frenezie infrastructurala. Pe termen scurt si mediu, insa, vom asista la o presiune crescinda asupra bugetului national. In mod paradoxal, va fi rau tocmai faptul ca parlamentarii vor tinde sa se tina de cuvint (din fericire, teoria democratica ne spune ca arareori politicienii isi respecta promisiunile).
De regula, in cazul alegerilor nationale, politicienii din teritoriu se preocupa de particularizarea si pigmentarea documentelor nationale, pentru a le face mai clare si mai atractive pentru electoratul propriu. Eventual, le explica cetatenilor de ce "particularizarile" lor sint mai bune decit cele ale adversarilor. In cei 18 ani de viata politica democratica, aceste practici s-au consolidat si s-au regularizat, fiind transmise pe canalele institutionale ale partidelor. Membrii organizatiilor de tineret vin in contact cu ele inca de la prima campanie, apoi incearca sa le imbunatateasca si sa fie mai convingatori decit adversarul politic (care se comporta, desigur, la fel). Cind preiau functii in conducerea judeteana, isi instruiesc colegii mai tineri pe aceleasi coordonate. Acum, candidatii la alegerile parlamentare vor fi nevoiti sa adauge o etapa in procesul de particularizare – elaborarea discursului la nivel de colegii (entitati pe care le cunosc foarte putin, in sens sistemic, desi cu siguranta ca au date consistente despre partile lor componente).
Probabil ca vor exista incercari de a configura un astfel de discurs, insa mult mai comoda se va dovedi orientarea catre monologurile localizate. Tentatia va fi mare, mai ales in conditiile in care oamenii politici mai tineri isi vor dezvolta o perspectiva pe termen lung asupra colegiilor – vor dori sa-si creeze ceea ce in Marea Britanie poarta numele de safe seats, colegii in care respectivul candidat poate prinde cu usurinta trei-patru mandate consecutive. Daca, spre exemplu, o anumita tema sau un anumit punct din program ar genera divizari intre entitatile colegiului electoral (comune, cartiere), e foarte probabil ca acele subiecte sa fie trecute cu vederea. La fel, din panoplia subiectelor nationale, candidatii le vor selecta pe acelea care par mai convenabile pentru propriii alegatori, lasindu-i pe liderii nationali, care oricum vor fi mediatizati mult mai intens, sa intregeasca tabloul.
Am mai tratat, in cadrul acestei rubrici, teme adiacente celei abordate astazi, pe fondul scepticismului meu (declarat) in privinta acestui sistem de vot. Fara a cauta sa dramatizam situatia, ar fi bine sa ne obisnuim cu ideea ca dezbaterea din aceasta campanie nu va fi mai relevanta si mai consistenta decit cea de acum patru ani. Agenda politica relevanta pentru colegii nu va fi (inca) descoperita, iar temele care vor suscita intr-adevar interesul publicului risca mai degraba sa ne duca spre ceea ce politologii numesc "riscul supraincarcarii statului", o perspectiva extrem de ingrijoratoare pentru Romania de astazi.
