O intimplare cu Eminescu

Din pacate, poetul nostru national Mihai Eminescu n-a fost in stare sa-si termine studiile universitare. Cum elanul spre invatatura nu-i prea dadea ghes, a umblat el pe la Viena, pe la Berlin, dar mai mult fleaura, dupa benchetuiala si crailicuri, asa ca n-a facut mare brinza in directia unor studii serioase si aprofundate. Din cauza ca era o natura poetica, zic unii. Deh, se poate spune si asa!

Intorcindu-se poetul la Iasi, Titu Maiorescu, om serios, nu regatean, a vrut sa-l bage profesor la universitate, ca sa aiba poetul o piine mai alba de mincat. Dar, cum spuneam, Eminescu nu s-a tinut de scoala si, in consecinta, nu avea patalama, asa ca nu a putut ajunge decit un pirlit de bibliotecar.

Se vede treaba ca autorul "Luceafarului" a prins oleaca de ura pe Universitate si pe profesorimea de acolo, din cauza ca el n-a putut ajunge la valoarea eminentilor profesori. O, si ce nume marete a avut Universitatea noastra: Constantiniu, Gheorghiu, Manoliu, Teodoriu, celalalt Gheorghiu, mare specialist in higiena si sindromul Guillain-Barret in forma sa encefalo-mielo-poliradiculonevritica testiculara, apoi Teodorescu, Manolescu, Constantinescu, Constantinescu-Pomirla, celebrul insectolog, autorul magnificului tratat despre gindacul ghebos de San-Jose, numit in popor girzoban.

Dar sa ne intoarcem la poetul nostru, care, cum spuneam, avea ceva rica pe universitarii ieseni si pe realizarile lor. Iata de ce afirm acest lucru. Surugiul lui Eminescu i-a povesti unui strabunic de-al meu, ofiter de intendenta, iar acesta a povestit bunicului meu o intimplare care nu face deloc cinste marelui poet, dar, de dragul adevarului si corectitudinii, trebuie s-o dam la iveala. Povestea surugiul Surugiu (chiar asa il chema, ca era surugiu din tata in fiu, strabunicu-sau a minat caii de la caleasca generalisimului Potemkin, dar asta-i alta poveste) ca Eminescu avea obiceiul sa opreasca trasura in fata Universitatii iesene. Striga la surugiul Surugiu halt, cobora geamlicul trasurii, dadea la o parte perdelutele turcoaz si… stupea spre Universitate! Daca va vine sa credeti asa ceva! Si nu stupea asa, din virful limbii, ci cit ce putea, cu naduf: ptiu! Si de multe ori s-a intimplat acest lucru, mai ales cind poetul iesea, dupa ceasuri indelungate de libatii, de la Borta Rece. Dadea porunca surugiului Surugiu s-o ia spre Universitate, se oprea si, ma scuzati, fleosc o flegma mitocaneasca inspre maretul edificiu: ptiu! Nu conta ca il vede cineva, ca trece vreun profesor din pleiada mai sus pomenita! Cind vedea vreunul, atunci stupea si mai mirlaneste. Nu trecea duminica lasata de la Dumnezeu sa nu mearga dinadins prin fata Universitatii. Dadea porunca halt, trasurica se oprea si urma acelasi "ceremonial": jos geamlicul, perdelutele turcoaz in laturi si fleosc un stuchitoi de mirlan: PTIU!

A comis de atitea ori aceasta fapta reprobabila, incit, de la o vreme, caii, de fiecare data cind ajungeau in fata Universitatii, se opreau singuri, rinjeau si nechezau: mi-ho-ho-ho! mi-ho-ho-ho! Se deprinsesera cu mirlania si sarmanele dobitoace nevinovate.

*

In privinta stupiturii eminesciene, mai trebuie spus ca poetul era apucat rau. Baba Daringioaia, menajera lui pe timpul cit acesta a creat in dulcele tirg, relata strabunicului meu ca Poetul National avea naravuri de neamuri proaste si stupea in fintina. Una-doua, se ducea la fintina si fleosc in ea, ca sa vada cum face apa valurele. Tare mult ii mai placeau cerculetele formate in jurul stupiturii. Pesemne asa le-a analizat si a scris versurile alea ale lui:
Ca sa vad-un chip, se uita
Cum alearga apa-n cercuri
Caci vrajit de mult e lacul
De-un cuvint al Sfintei Miercuri.

Ca, trebuie spus, Poetul Nepereche avea obiceiul sa stupeasca si in iazuri, lacuri, helesteie, stioalne, girle si girlite, ba si in baltoacele adunate dupa ploaie, nemaivorbind de bulboane, bulhacuri si alte tauri din minunata natura a patriei noastre. Sedea ce sedea si iar stupea! Baba Daringioaia mai spunea ca l-a vazut stupind si in Tekir-ghiol, precum si in alte bahne si mlaci de la Marea Neagra.

De aici se vede ca Poetul a vazut marea noastra, nu cum scriu unii pseudo-biografi, ca n-ar fi vazut-o. A fost acolo cu Veronica, s-au bulucit ce s-au bulucit si s-au bucurat amindoi de frumusetile minunatului nostru litoral.

Publicitate și alte recomandări video