O nostalgie a lui Garcea

Se stie, Realitatea TV si-a facut un obicei din a invita pe oricine pentru a vorbi despre orice. Astfel, acolo medicii isi dau cu parerea frecvent despre jurnalism, jurnalistii devin competenti in chimie anorganica, actorii discuta strategie militara, iar teologii investigheaza, amanuntit, politica internationala. Evit, pe cit posibil, aceste calupuri de panseuri civice, dar, intrucit postul in discutie mai transmite (inca) stiri reale din societatea noastra (in comparatie cu altele – axate pe explorarea sordidului comunitar), uneori, urechea mea recepteaza si crimpeie din hermeneutica invitatilor exotici. Ca atare, cu putin timp in urma, am ramas siderat ascultind un comentariu foarte sobru al, de regula, mai putin sobrului domn Mugur Mihaescu. Daca numele nu va spune nimic in sine, voi adauga doua coordonate suplimentare de identitate si, cu siguranta, va veti dumiri despre cine vorbesc: Vacanta Mare si/sau Garcea. Da, e vorba de marele comediant care umplea ecranele televizoarelor pina la saturatie, in urma cu putini ani.

Deoarece nu am prins discutia de la inceput (ar fi si imposibil: acesti invitati par, adesea, sa stea cite o zi intreaga in studio!), nu stiu precis ce intrebare i se adresase de catre moderatoare. Cert este ca Domnia Sa, intr-un puseu de nostalgie pentru vremurile comuniste, a raspuns, nonsalant, cu urmatoarele cuvinte (mi le-am notat, socat, rasturnind citeva cutii cu pixuri si creioane de pe birou): "Nu il regret pe Ceausescu propriu-zis, ci anumite standarde morale din vremea lui, valorile, un nivel al decentei si al bunului simt care astazi nu mai exista". L-am privit pe Mugur cu mare atentie, pentru a ma asigura ca nu glumeste, in stilul sau caracteristic, si ca nu sintem la divertisment ori la "camera ascunsa". Nu, chelbos si rigid, Garcea imbracase redingota academica, devenise "analist" de sistem. Lumea asculta cu seriozitate in platou, moderatoarea dadea, mesmerizata, a incuviintare, din cap.

Inutil sa reamintesc aici ca "umorul si satira" propagate de grupul de "diverstisment" Vacanta Mare, omniprezent, ani indelungati, pe canalele de maxima audienta ale televiziunilor autohtone, a fost unul dintre primele semnale importante de sucombare axiologica a societatii romanesti. Considerati, in materie de comedie, echivalentii manelistilor in materie de muzica, "actorii" din respectiva echipa s-au miscat, fara prea multe scrupule, de la circul ieftin, de inspiratie clovnesca, spre sarcasmul trivial si imund, cu aer suburban. Garcea si ai lui au coborit dramatic standardele bastinase de inteligenta comica, alterind gradual toate planurile invocate, savant, de domnul Mugur Mihaescu in postura de "analist": valoarea, decenta, bunul simt si, nu in ultimul rind, moralitatea. Promotori ai "mizerabilismului" (care, intr-un singur deceniu, a afectat o multitudine de paliere culturale – de la literatura si mass media, pina la educatie si arta in general), acesti comedianti halucinanti au distrus orice reper estetic, supunindu-si publicul unei degradari intelectuale fara precedent.

Nu sint confruntat pentru prima data cu ceea ce s-ar putea numi "sindromul actiunii ignorante si inocente". Observam si cu alte ocazii ca, la noi, in mod paradoxal, acuzatorii cei mai virulenti ai degenerarii sint chiar initiatorii ei, desi nu "isi dau seama" de acest lucru. Asasinii ajung, "inconstient" si "pe nesimtite", infatigabili procurori ai criminalitatii, in Romania contemporana, agresorii constituie, cu o "ingenuitate" debordanta, "victimele" principale al unui sistem "corupt" si "duplicitar". Exista, pesemne, explicatii psihanalitice, antropologice si sociologice pentru asemenea "deturnari" ale adevarului, dar ele – fie si expuse cu lux de detalii stiintifice – nu mai pot incalzi pe nimeni. Traim in plina entropie, conform limbajului probabilistic, unde – tocmai in virtutea haosului generalizat – totul devine posibil, de la substitutia hotului cu pagubitul, pina la acuzatie si invectiva ca indatoriri patriotice. Nu lipsa reperelor sperie, cu adevarat, intr-o astfel de lume, ci insasi interzicerea lor. Romanul de tip nou traieste in dezordine ca intr-un mediu natural si nu ca intr-o sincopa determinata de un efemer accident istoric.

L-am vazut – fara o legatura imediata – pe Basescu la summit-ul NATO de la Lisabona, incercind sa-l abordeze pe Sarkozy, in timp ce acesta se ferea cu gestica uzitata pentru a alunga un bizoi respingator. Spuneti ce doriti dumneavoastra despre grobianismul francezului (fara indoiala, real!), eu tot voi sustine ca uzantele diplomatice l-ar fi impiedicat sa execute ritualul disperat de retragere, daca in fata lui s-ar fi aflat reprezentantul unei tari cu o imagine cit de cit normala. Din pacate, noi ne-am pierdut si firescul elementar, transformind nebunia in mod de viata. In plus, ca si cind starea de confuzie in care am esuat nu ne-ar fi suficienta, continuam sa ne adincim in isterie, sub aparenta posesiune a unui demon necrutator, hotarit sa ne impinga la suicid colectiv. Etica, vorba domnului Mihaescu, s-a dizolvat, iar bunul simt a intrat in sevraj. Intreb si eu, de aceea, precum stupid people ai lui Brucan: pe cind un comentariu, pe Realitatea TV, despre recuperarea valorilor traditionale romanesti, facut, cu maxima competenta, de Florin Salam si Adi Minune?