O poveste in varsta de 94 de ani (II)

La inceputul anului 2003 ne apropiam de un rezultat pozitiv al votului in Comisie pentru Proiectul nostru. In iunie, insa, lucrurile au luat o intorsatura neasteptata. Sedinta Comisiei se desfasura la Paris, intr-un Centru International de Conferinte, nu departe de Place de L’Etoile. Pe ordinea de zi era si Proiectul nostru. Cand i-a venit randul am luat imediat cuvantul, am reiterat argumentele noastre cele mai solide si am cerut vot final. Asteptam cuvantul de sprijin al senatorului Prisacaru, asa cum se intampla de obicei, mai ales ca atunci era si vicepresedinte al Comisiei.

Dar, ca niciodata, el tacea. S-a dat „pauza de cafea". Si in pauza am aflat bomba.

El mi-a spus ca trebuie sa punem capat „razboiului" cu Tezaurul pentru ca  s-a semnat Tratatul Politic de Baza cu Rusia (Putin-Iliescu) in care s-a rezolvat si chestiunea spinoasa a acestuia. N-am avut incotro si am agatat armele in cui spre bucuria deputatilor rusi si a aliatilor lor.

Am aflat, apoi, si care a fost „rezolvarea". Chestiunea a fost trimisa intr-o Anexa si intr-o Declaratie Comuna a Ministrilor de Externe, rus si roman, prin care se infiinta o Comisie mixta alcatuita din istorici, economisti si alti specialisti care sa dezbata, sa analizeze, sa aprofundeze etc. problema si sa propuna o solutie decidentilor.

Mi-am dat seama imediat ca rezolvarea a fost amanata la calendele grecesti.

Comisia s-a intrunit de cateva ori, a analizat, a aprofundat etc. dar singurul rezultat la care a ajuns pana acum este stabilirea unui Regulament de functionare a Comisiei. Si ma indoiesc ca va merge mai departe. Reactiile demnitarilor rusi la ceea ce s-a intamplat la APCE saptamanile trecute nu lasa nicio sansa recuperarii Tezaurului. Putin si ai lui au respins vehement insesi recomandarile din Raportul de Monitorizare care a fost votat de APCE daramite un Amendament ca cel privind Tezaurul si care priveste doar o singura tara a CE – Romania.

Dar oare cat mai exista, in realitate, in Rusia din tezaurul trimis in 1916-1917? Ce-am trimis, se stie. Cine vrea informatii complete sa citeasca „Tezaurul roman de la Moscova" a lui Mihail Gr. Romascanu, carte editata prima oara in 1934, reeditata in 2000. Acolo se gaseste istoria completa a Tezaurului, cu lista valorilor trimise, documente, protocoale, procese verbale etc., etc. Din 1934 incoace, insa, istoria Tezaurului a cunoscut cateva evenimente importante. Ma refer la returnarile unor parti ale acestuia. Prima a avut loc in 1935 – odata cu timidul dezghet sovieto-roman initiat de Titulescu si Litvinov, a doua in 1956, iar a treia, cu totul minora, in 2008.

De retinut ca cele doua returnari (1935, 1956) au fost substantiale dar n-au inclus monezile si aurul brut. Doar in 2008 au fost returnate vreo 12 monede de aur, autentice de altfel, si care au ajuns la muzeu. Asa incat, documentele autentice arata ca ar mai fi ramas acolo, din tezaur, vreo 93,5 tone aur plus unele valori culturale .

Si acum, o intrebare importanta. Mai exista, oare, in realitate acest aur (monede si lingouri) in Rusia?

Sunt aproape sigur ca nu! Din relatari demne de toata increderea, in timpul razboiului civil din Rusia bolsevicii aflati la ananghie – foamete crunta si lipsa de armament – au cumparat din strainatate cantitati uriase de hrana si arme numai contra aur pentru ca banii tarului nu mai valorau nimic. Nu am un film sau poze cu bolsevici care dadeau aur romanesc contra acestor marfuri dar sunt aproape sigur ca acest lucru s-a intamplat.

Si de ce ar fi respectat bolsevicii angajamentele solemne ale guvernelor tarist si provizoriu (Kerenski) privind Tezaurul nostru cand ei au declarat nule si fara valoare aproape toate actele diplomatice si angajamentele fostelor guverne tariste? A cheltui aurul romanesc era pentru ei o bagatela, nu se impiedicau ei de asemenea nimicuri morale si diplomatice, mai ales ca Romania nu dadea niciun semn de simpatie fata de noua putere sovietica; plus chestiunea Basarabiei.

De altfel, Trotki, seful armatei rosii a declarat limpede in toamna lui 1918 ca Tezaurul va fi returnat doar poporului roman si nu burghezo-mosierimii si camarilei regale. Cu alte cuvinte, faceti revolutie bolsevica daca vreti Tezaurul. Si chiar dupa ce Romania a luat-o pe calea comunismului si „a prieteniei de nezdruncinat" cu URSS Tezaurul tot n-a fost returnat in intregime.

Cred, asadar, ca cele 93,5 tone de aur nici nu mai exista sau exista doar in parte; asta nu exonereaza, insa, Rusia de datorie.

Si o ultima chestiune.

Au scris unii prin diverse publicatii ca nu am facut bine ca am ridicat problema la APCE tocmai acum cand avem nevoie de relatii bune cu Rusia, ca oricum nu obtinem Tezaurul etc.

Sunt de acord ca trebuie sa avem relatii bune cu Rusia. Am mai scris pe aceasta chestiune si imi mentin parerea exprimata atunci: o diplomatie pragmatica inseamna punerea in paranteza a unor probleme litigioase vechi si foarte vechi si situarea in realitatile geo-politice si economice ale timpului nostru. Este un adevar cu atat mai valabil cand vorbim despre o tara atat de mare si influenta ca Rusia.

Trebuie sa renuntam, treptat, la acele clisee mostenite mai ales de la cei care au fost pe frontul anti-sovietic sau au suferit de pe urma soldatilor – 1944 – sovietici, majoritatea asiatici necultivati si violenti.

Am trait in zona slava, am vorbit bine limba lor, cunosc istoria Rusiei mai bine ca multi rusi si sunt convins ca interesul Romaniei este sa aiba relatii normale, bune, reciproc profitabile – nu cer iubire – cu Rusia.

Dar asta nu inseamna ca trebuie sa uitam trecutul. Punem in paranteza dar nu uitam. Acest lucru il stiu si ei foarte bine. De ex., sunt buni prieteni acum cu nemtii dar asta nu inseamna ca uita ce-au patit de la Hitler si ai lui.

De aceea, nu sunt de acord cu cei care spun ca nu trebuie sa ridicam, acum, teme sensibile ca cea a Tezaurului. Si nici nu trebuie sa ne alarmeze declaratiile lor facute la suparare. Si ei, si noi stim ca asemenea iesiri din decor nu pot afecta serios relatiile bilaterale atunci cand interesul este reciproc.

Desigur, nu trebuie sa ne asteptam ca intr-o zi va veni un tren din Rusia plin cu 93,5 tone aur dar nici nu putem renunta, din varii motive, la dreptul nostru pe care trebuie sa-l amintim din cand in cand.