Caută 
5 MIN
Aflat, la un moment dat, in Austin (Texas), cu citiva ani in urma, un amic local a vrut sa-mi arate, cu orice pret, felul in care se distreaza americanii (sau, ma rog, o buna parte a lor) la inceputul week-end-ului. Ca atare, intr-o vineri seara, m-a imbarcat in Ford-ul lui "Mustang", rosu metalizat, si m-a dus furtunos pe asa-zisa Strada a sasea din capitala Texasului – considerata centrul divertismentului nocturn din zona, un fel de Las Vegas miniatural. Nu pot sa spun ca nu mi-a placut. Am baut bere Newcastle cu trei irlandezi beti turta, am dansat pe sonoritati country, am vazut – live – citeva trupe de rock destul de celebre pe atunci si am urmarit politia calare aplanind o bataie colectiva (de cowboys adevarati), iesita dintr-un bar si continuata entuziast in mijlocul strazii. Am trait intens, vreo sase-sapte ore, o alta dimensiune a vietii yankee, mai putin sesizabila pe coridoarele facultatilor si bibliotecilor pe unde imi faceam eu veacul. Am avut insa si o experienta intrucitva intristatoare, ce mi-a revenit pregnant in memorie dupa recentele alegeri de peste Ocean.
Indemnat de prietenul meu, am ajuns – in infierbintata (la propriu) noapte texana de sfirsit de iulie – si in fata unui cochet bar de pe Strada a sasea, numit (cu rezonante din Edgar Allan Poe) The Black Cat/Pisica neagra. "E un bar exclusivist al persoanelor de culoare", mi-a explicat Bob cu toata seriozitatea. "Cum adica?" am intrebat, banuind o glumita rautacioasa la adresa afro-americanilor, deloc in spiritul corectitudinii politice, atit de puternic intrate actualmente pe toate palierele sociale si culturale ale Lumii Noi. "Pai, chiar asa", a explicat tovarasul meu austinian, "un bar in care intri doar daca esti negru. Albii sint acceptati foarte rar – cum, sper, vom fi si noi acum -, numai cu aprobarea speciala a patronului". "Si e legal?" mi-am continuat tirada nedumeririlor mentaliste. "Absolut! Majoritatea oamenilor gasesc amuzanta ideea, in perfect acord cu exotismul acestui intreg bulevard. Ilegal si complet neamuzant ar fi invers: un local cu restrictii pentru negri. Dar alea au disparut de mult din America, dupa cum bine stii", a argumentat neutru Bob, nelasindu-mi nici o portita deschisa spre adevaratele lui sentimente vizavi de chestiune.
Am patruns, intr-adevar, in clubul The Black Cat, intrucit tinarul meu amic il cunostea pe fratele patronului (fusesera colegi de liceu), insa actiunea nu a parut nicidecum simpla. Am stat – ca doi stigmatizati – in usa barului, sub supravegherea rigida a unui negru imens (imi amintesc precis faptul ca l-am comparat, in mintea mea, cu paznicul lui Babo, Atufal, din Benito Cereno al lui Melville). Intre timp, persoanele de culoare intrau si ieseau dupa bunul lor plac. A durat mult pina cind, la capatul unui sir de telefoane (de la Bob catre colegul sau, de la coleg spre fratele patron, de la patron la poarta localului, etc.), am primit "autorizatia", spre dezamagirea nedisimulata a giganticului Atufal care, auzindu-si patronul incuviintind, a exclamat, cu mimica de bell-boy ultragiat: "Oh, man! I can’t believe this!". Marturisesc ca am stat putin la Pisica neagra si nu ne-am simtit bine defel. In sfirsit, Bob nu avea nici o vina, venise aici doar ca sa-mi arate Strada a sasea in toata complexitatea sa. Paream rataciti – doua "albituri" intr-o masa de trupuri negre. Toti ne priverau cu suspiciune, daca nu cu ostilitate vadita. Eram, in mod cert, discriminati rasial, chiar daca nici eu, nici Bob nu am indraznit sa rostim acest gind cu glas tare.
La fel, si astazi, multa lume se teme sa spuna deschis si raspicat ca, in Statele Unite, votul prezidential, de la inceputul lunii noiembrie, a aratat o foarte clara componenta discriminatorie, din perspectiva rasiala. Sondajele demonstreaza ca un procentaj de aproape 100% din electorii de culoare au votat cu Barack Obama. Sigur, se poate argumenta ca negrii au optat mereu pentru candidatul Partidului Democrat, ca momentul acesta a fost istoric pentru ei si nu puteau sa nu se ridice la inaltimea lui, ca, in fine, prin votul lor unitar, au razbunat o lunga traditie a injustitiei sociale si rasiale in America, traditie instaurata in pofida principiilor liberale lasate testamentar de parintii fondatori. Totusi, daca situatia ar fi devenit opusa – adica toti votantii albi sa mearga pe varianta John McCain, impunind-o ca victorioasa -, acuzatiile de rasism electoral nu ar fi intirziat sa apara. America ar fi fost considerata din nou autarhica, inapta sa-si depaseasca propriul trecut barbar, incarcat de prejudecati si conservatorism. Poate ca lucrul s-ar fi intimplat chiar si daca McCain cistiga pur si simplu, fara un electorat exclusiv alb. Campania de stigmatizare a "traditionalistilor caucazieni" (a se vedea executia publica la care a fost supusa Sarah Palin) a continuat nestingherita pe tot parcursul confruntarii celor doi candidati, in ciuda faptului ca Obama – cu procente bune in avans – se detasase deja catre triumf.
Nu pun, bineinteles, nici o secunda la indoiala calitatile (reale) ale noului lider de la Casa Alba. Inteligent, rafinat, excelent orator, el l-a depasit vizibil pe McCain care – desi politician exceptional si mare patriot – a avut de infruntat doua handicapuri fatale: virsta inaintata (in raport cu tineretea lui Obama) si mostenirea republicana austera (in contrast cu "viitorul de aur" trimbitat de democrati). Totusi, e greu sa faci abstractie de disproportia atitudinii "rasiale" in cazul acestui vot, disproportie ce arunca umbra discriminarii (fie ea si "pozitiva", cum, ipocrit, o numesc unii) asupra procesului electoral american. Noua corectitudine politica a adus doua masuri in receptarea actului de discriminare: invinuirea absurda – uneori pentru nimicuri dilatate grotesc sub lupa deformanta a liberalismului extrem – a fostilor "discriminatori" si disculparea neconditionata – adesea in situatii flagrante de "culpa" democratica – a vechilor "discriminati". Inteleg ca aici putem supralicita ideea compensatiei morale a istoriei, dar ea nu ajuta deloc in asumarea adevaratului exercitiu liberal. Ma tem ca nu-l va sprijini nici pe Obama insusi – prins acum intre ciocan si nicovala. Putini sint cei care i-au dat un vot politic, in cunostinta de cauza adica, pentru virtutile sale de politician. Multi negri l-au votat cu motivatie rasiala si (si mai) multi albi l-au ales din snobism. Primii asteapta de la el o lipsita de sens revansa istorica, ultimii – excentricitate politica si liberalism exacerbat. De aceea, e foarte posibil ca "democratul" Barack Obama sa devina un "republican" pe cinste, un presedinte "mai alb" decit predecesorii sai, incercind, sever si totodata prudent, sa impace si capra si varza.
