Caută 
4 MIN
Ideile mari apar, deseori, in imprejurari neconventionale si de la oameni la care nu te astepti. Nu intimplator americanii practica brainstorming-ul, creativitatea unei adunaturi de insi remarcati prin faptul ca au idei trasnite. Aproape toti oamenii din lume au idei trasnite, mai ales cind "socializeaza", dar cele mai multe se pierd, se volatilizeaza, odata cu aburii ceaiului, ai cafelei sau ai alcoolului. La Iasi a existat, in anii ’80, pe linga notoria, aducatoare de premii si glorie, Scoala de Inventica a profesorului Belousov, si una de brainstorming, condusa de un ins care era el insusi trasnit, dar care n-a produs nici un sfiriiac. Cind il intilneam, il ironizam ca e director la Intreprinderea de impachetat fum. Macar de ar fi inventat-o! Ce utila ne-ar fi, astazi, o astfel de intreprindere! Dar poate ca si exista pe undeva.
Spre sfirsitul toamnei trecute, cind, intotdeauna, e ziua mea de nastere, am invitat – unde decit la "Bolta Rece"? – citiva amici, unii dintre ei fosti cronicari sau colaboratori la Cronica veche. E stabilit faptul ca, de la o anumita virsta, nu-ti mai faci noi prieteni, defilezi cu cei pe care ii ai, chiar daca, deseori, te certi cu ei – si tot de-atitea ori te impaci. E aproape ca intr-o casnicie cronica. "Dezbaterile" s-au desfasurat atit in plen – dar rareori reusea cineva sa-si impuna vocea peste a tuturor – cit, mai ales, pe sectiuni, adica fiecare cu aproapele lui. Totusi, la o agapa prelungita, sint si momente de acalmie, de toropeala, de odihna vocala, se intimpla ca pina si poluarea muzicala sa-si ia o binevenita pauza… Intr-un astfel de moment, m-am trezit recitind: "Stiti ca pe 12 februarie se implinesc 45 de ani de la aparitia revistei Cronica? Ce-ar fi scoatem un numar jubiliar? Sau chiar o revista noua, cu titlul Cronica veche?". Cei mai multi dintre comeseni – Liviu Leonte, Stefan Oprea, Nicolae Panaite – au vibrat adinc, singurul sceptic fiind Catalin Ciolca, prietenul nostru multi-decenal. Eram cu totii pe cit de nostalgici, pe atit de euforici. Cineva a pus, totusi, intrebarea-cheie: "Da’ cine da banii?!". Nicolae Panaite – euforic de felul lui, fara a "consuma" – a sarit in sus: "Eu pun jumatate din suma!". "Si cealalta jumatate?".
Cealalta jumatate am gasit-o, citeva saptamini mai tirziu, la cine altul decit la dl. Mihai Pascal, patronul Galeriilor Dana-Art si protector, la Iasi, in ultimii ani, nu doar al artelor frumoase, ci si al celor literare (frumoase si ele, desigur). N-as putea spune despre dumnealui ca e pictor (intrucit gazduieste expozitii si publica albume de arta) sau scriitor (pentru ca editeaza carti de poezie, de proza), ci doar ca e un om de afaceri caruia ii place ambientul cultural si-i stimuleaza pe artisti, pe scriitori… O sa se supere pe mine ca-i fac publicitate, dar n-am incotro. De ce, la o adica, sa fie mediatizati doar coruptii, escrocii, lichelele, iar oamenii de bine ai Cetatii sa fie tainuiti, ca si cum ar savirsi cine stie ce fapte rusinoase?!
De o luna de zile, Galeriile Dana din strada Cujba ne sint gazda primitoare. Ne-am tot intilnit acolo, sa facem planuri, nu doar "din cutite si pahara". Mi s-a parut firesc ca, pentru acest numar jubiliar, sa-i convoc pe toti cei care sint viabili si disponibili, de la Cronica veche, chiar daca nu ne aflam cu totii pe aceeasi lungime de unda. De unii m-am delimitat inca din anii ’90, cu altii am si polemizat. Opiniile mele, inclusiv despre vechea Cronica, nu rimeaza, peste tot, cu ale celorlalti. Avem optiuni politice diferite (am simtit asta in timpul vioaielor, nostalgicelor sedinte de (semi)redactie). Si cu toate astea, ne-am asociat, intr-un climat de … tolerare reciproca. Nu asa se intimpla si la casele mari? A se vedea cum si-a dat mina cu mina dreapta politica cu stinga. Scopul scuza mijloacele.
Noi n-avem scopuri asa de inaltatoare, cum ar fi cistigarea viitoarelor alegeri, suspendarea presedintelui… Deocamdata am vrea sa readucem in atentie o revista care a reprezentat si a dominat viata culturala ieseana vreme de aproape trei decenii. Si, daca se va putea, sa o impunem din nou in circuitul cultural. Treaba extrem de grea, concurenta fiind acum infinit mai mare, iar dificultatile – pe masura.
La ora actuala, in Iasi exista citeva reviste cultural-literare, fiecare cu nisa ei, vizibila sau invizibila. Unele ziare au pagini sau rubrici culturale, dar, toate la un loc, nu cred ca surprind intreg potentialul literar-artistic al orasului, deseori prezentat trunchiat si/sau partizan. O, desigur, nici aceasta noua Cronica nu va face exceptie, ca doar n-am ajuns in paradis… Ma gindesc totusi ca toate fragmentele, disparate, dispersate, disperate, contorsionate, convulsionate, puse la locul potrivit, ar putea sugera intregul…
P.S. Pentru nostalgici: ne vedem simbata, 19 februarie, orele 11.00, la Galeriile Dana din strada Cujba.
